Audit Public Intern - Metodologii de Aplicare

Capitolul 1

Conceptul de audit public intern

1.1 Definire

Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, defineste la articolul 2, activitatea de audit intern ca fiind “activitatea functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice; ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare”.

1.2. Trasaturile auditului public intern

Printr-o analiza atenta a definitiei auditului public intern se pot stabili cateva trasaturi caracteristice ale acestuia:

- Auditul public intern este o activitate desfasurata in cadrul entitatilor publice (autoritatile publice, institutiile publice, companiile/societatile nationale, regiile autonome, societatile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar majoritar). Fiind o activitate desfasurata la nivelul sectorului administratie publica, aceasta este reglementata pe baza legilor si normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice. Normele elaborate au un caracter general, fiecare sector de activitate avand obligatia sa-si elaboreze norme proprii in functie de specificul activitatii.

- Auditul public intern este o activitate independenta. Activitatea de audit trebuie sa fie independenta, iar auditorii interni trebuie sa fie obiectivi in realizarea sarcinilor lor. Aceste trasaturi reies din standardele elaborate de I.I.A. si se refera la independenta organizationala (auditorul intern raporteaza la cel mai inalt nivel de conducere al entitatii). Aceasta activitate este asigurata de persoane care au calitatea de angajati ai institutiei la care efectueaza auditul, insa pentru a li se asigura independenta, acestia sunt organizati la nivelul unui serviciu functional aflat in subordinea directa a conducatorului institutiei publice, iar angajarea sau destituirea acestor persoane se face numai cu acordul sefului compartimentului de audit de la institutia superioara sau aflata in coordonare.

- Auditul public intern este o activitate obiectiva. Obiectivitatea acestei activitati decurge din faptul ca auditorul este o persoana cu un inalt grad de pregatire profesionala si calitatea de auditor ii confera un grad sporit de independenta fata de conducerea institutiei. In sprijinul obiectivitatii activitatii vine si Norma de audit intern nr. 1120 – Obiectivitatea individuala, care arata ca auditorii interni trebuie sa aiba o atitudine impartiala si neinfluentata si sa evite conflictele de interese.

Auditorii interni trebuie sa evite sa evalueze anumite operatiuni de care au fost responsabili in trecut. Obiectivitatea unui auditor este considerata a fi afectata atunci cand acesta realizeaza o misiune de asigurare pentru o activitate pentru care a fost responsabil in cursul anului precedent.

- Auditul public intern ofera asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice. Aceasta trasatura decurge din faptul ca auditorii interni dau dovada de obiectivitate profesionala, colectand, evaluand si comunicand informatii legate de activitatea sau procesul examinat. Activitatea de audit intern are ca scop principal informarea managerului in vederea administrarii mai eficiente a activitatii entitatii. Auditorul are un rol de consiliere, acesta informand responsabilii departamentelor si conducatorul unitatii de deficientele constatate in diversele activitati auditate in scopul corectarii acestor deficiente. In concluzie, auditorul intern are rolul de a consilia, a asista sau a recomanda si in nici un caz de a folosi masuri coercitive in vederea remedierii deficientelor.