Audit și Control Intern

INTRODUCERE

Auditul intern este o activitate independenta de asigurare obiectiva si de consiliere, destinata sa adauge valoare si sa antreneze îmbunatatirea activitatilor organizatiei. Ajuta organizatia în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematica si disciplinata în cadrul evaluarii si îmbunatatirii eficacitatii proceselor de management al riscurilor, control si guvernare.

Auditul intern se deruleaza în diferite medii legislative si culturale; în cadrul unor organizatii care difera din punct de vedere al scopului, marimii, complexitatii si structurii; si de catre persoane din cadrul sau din afara organizatiei. Desi pot exista diferente privind practica auditului intern în fiecare dintre aceste medii, este esential sa se respecte Standardele Internationale pentru Practica Profesionala a Auditului Intern ale IIA (Standardele), pentru indeplinirea responsabilitatilor auditorilor interni si functiei de audit intern.

Modul în care o cercetare de audit poate conduce la îmbunătăţirea evidentă a performanţelor unei firme sau entităţi publice, la eficientizarea activităţii, la reducerea costurilor, la evitarea pierderilor generate de fraude sau de valorificarea insuficientă a resurselor interne reprezintă doar câteva aspecte care ar trebui să motiveze managerii în adoptarea deciziei de a înfiinţa un departament de audit intern în cadrul organizaţiilor pe care le conduc.

I. ASPECTE GENERALE ALE AUDITULUI INTERN

1.1. Evoluţia istorică a conceptului de audit intern

Auditul intern este o profesie care s-a redefinit mereu de-a lungul anilor, din dorinţa de a răspunde necesităţilor în continuă schimbare ale entităţilor. Axat la început pe probleme financiar-contabile, auditul intern şi-a deplasat obiectivele spre depistarea principalelor riscuri ale entităţilor şi evaluarea controlului intern al acestora.

Practica auditului are o vechime însemnată şi de-a lungul istoriei sale a fost denumit fie inspecţie, control, revizie, verificare, expertiză contabilă, supervizare, etc.

Termenul de „audit intern” îşi dobândeşte un statut aparte ca funcţie nouă în timpul crizei economice a Statelor Unite din 1929 - 1930. Datorită recesiunii economice, companiile s-au văzut nevoite să-şi revadă rapoartele financiare în vederea reducerii cheltuielilor şi taxelor şi creşterii eficacităţii. Cu toate acestea, unele mari societăţi internaţionale utilizau deja serviciile unor organisme independente cu misiunea de a certifica conturile, bilanţurile şi stările financiare şi denumite Cabinete de Audit Extern.

Astfel, putem spune că, din anii 1930, auditul intern a fost recunoscut ca o funcţie importantă atât de companii cât şi de auditorii independenţi. Un rol important l-a jucat şi constituirea în 1934 Comisiei Americane a Valorilor mobiliare (Securities and Exchange Commission - SEC) care a pretins companiilor înregistrate să furnizeze situaţii financiare auditate. Această cerinţă a determinat companiile să creeze departamente de audit intern în situaţiile în care acestea nu existau.

În 1941, Institutul Auditorilor Interni (The Institute of Internal Auditors - IIA) s-a constituit ca o asociaţie profesională internaţională cu sediul în Altamonte Springs, Fla., SUA. IIA are membrii în domenii precum auditul intern, managementul riscului, guvernanţă corporativă, control intern, auditul IT şi educaţie. Reprezentat la nivel internaţional prin organizaţii partenere sau afiliate, IIA este recunoscut ca fiind principala autoritate în certificarea auditorilor interni, cercetare şi ghiduri profesionale la nivel global. Elaborarea setului de Standarde de audit intern (SAI - International Standards for the Professional Practice of Internal Auditing) a început acum mai bine de 30 de ani şi este un proces evolutiv ce permite evitarea contradicţiilor pe plan mondial, făcând loc şi specificităţilor culturale.

Între timp, dincolo de ocean, pe teritoriul francez, auditul intern avea să apară în forma sa contemporană doar în anii 1960, marcat fiind de originile sale de control contabil (Brezeanu, 2001). Astfel, s-a înfiinţat Institutul Francez al Auditorilor şi Consultanţilor Interni (IFACI), afiliat IIA, care ulterior avea să aducă importante contribuţii la evoluţia auditului intern. IFACI a contribuit, nu numai în Franţa, la modul de înţelegere a rolului şi locului auditului intern, precum şi la poziţionarea funcţiei în cadrul fiecărei entităţi.

La ora actuală, pe plan mondial auditul intern cunoaşte şi alte grupări ale organismelor naţionale şi regionale, de multe ori apelându-se la criterii geografice sau de limbă precum în cazul principalilor parteneri în domeniu ai IIA:

- ACIIA – Asian Confederation of Institutes of Internal Auditors (Confederaţia Asiatică a Institutelor Auditorilor Interni)

- ECIIA – European Confederation of Institutes of Internal Auditing (Confederaţia Europeană a Institutelor de Audit Intern)

- FLAI – Federación Latinoamericana de Auditores Internos (Federaţia Latino-Americană a Auditorilor Interni)

- UFAI – Union Francophone de l’Audit Interne (Uniunea Francofonă a Auditului Intern).

Însă, la nivel mondial, cea mai remarcabilă evoluţie a funcţiei de audit intern a avut loc începând cu revizuirile din anii 1981, 1991, 1995 şi 2002. Ultima dintre acestea - consecinţă clară a seriei de scandaluri financiare culminând cu Enron şi cu adoptarea de către SEC a legii Sarbanes Oxley Act - constituind o revizuire completă a domeniului profesiei la nivel mondial şi implicând interzicerea ca auditorii externi să desfăşoare activităţi de audit intern pentru o companie. Acest fapt a dus în SUA şi pe întreg globul la dezvoltarea rapidă a serviciilor separate de audit intern atât în cadrul marilor firme de consultanţă financiar-contabilă şi audit, cât şi la apariţia unui val de firme independente specializate.

În România, auditul intern a fost adoptat ca un termen la modă în domeniul controlului financiar, însă cu timpul s-a reuşit decantarea conceptelor de control intern şi audit intern. în prezent există o problemă cu înţelegerea sistemului de control intern, care, fiind obiect al auditului intern, înglobează toate activităţile de control intern realizate în interiorul unei entităţi - riscurile asociate acestora.