Auditul Financiar Contabil

CAPITOLUL 1

NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND AUDITUL

FINANCIAR-CONTABIL

1.1. EVOLUŢIA AUDITULUI FINANCIAR-CONTABIL

Din cele mai vechi timpuri, persoane care ocupau diferite posturi de conducere în stat au dorit să cunoască în permanenţă stadiul şi corectitudinea activităţii subordonaţilor care erau însărcinaţi cu gestionarea averilor proprii sau ale statului pe care îl reprezentau. Aceştia nu erau abilitaţi sau nu dispuneau de timpul necesar şi ca urmare desemnau persoane cunoscătoare să execute o serie de verificări asupra unor activităţi în care erau implicate valori. Astfel, în fiecare cultură şi civilizaţie care a avut îmbunătăţiri asupra domeniilor ştiinţifice, a existat şi un curent profesional de supervizor sau controlor.

Dar începând cu marea revoluţie industrială se observă o abordare a problematicii controlului, fundamentată teoretic, de persoane cunăscătoare a contribuţiei fiecărei civilizaţii sau culturi din antichitate şi evul mediu, fiind centralizate, structurate şi ulterior îmbunătăţite şi aplicate noilor condiţii impuse de stadiul la care se afla evoluţia socio-economică respectivă. Aceasta era raţiunea pentru care este necesară urmărirea activităţii de audit din punct de vedere al evoluţiei, deoarece oferă importante forme de abordare prin analiza izvoarelor istorice.

Obiectivul muncii auditorilor a evoluat continuu de la căutarea specifică a fraudelor în înscrisurile contabile până la aprecierea globală a fidelităţii raporturilor emise de un agent economic şi la o analiză critică a fiabilităţii procedurilor şi structurilor acestuia.

Pentru a prezenta această evoluţie a auditului, vor fi prezentate în cele ce urmează un tablou recapitulativ a celor mai semnificative etape. Etapele pe care le-am identificat în acest tablou sunt legate de următoarele repere istorice:

1. Până în sec.17 statele, regatele şi bisericile erau fără excepţie singurele entităţi al căror patrimoniu avea o masă meritorie supusă unui control protector. Vânzătorii erau deasupra legii, în sensul că ei beneficiau de uzufructul impozitelor pe care bogăţia lor le-o dădea mai mult decât oricărui alt individ.

2. Controlul statului se formalizează datorită creării Curţii de Conturi(1807) Ordonanţele şi codurile comerciale încercau să protejeze terţii de practicile frauduloase ale perioadei de început a capitalismului popular: SOUTH SEA BUBBLE 1720.

3. Legea privind societăţile pe acţiuni încerca să protejeze acţionarii de necinstea aventurierilor capitalişti (de exemplu: Companies Act 1844 şi Legea privind societăţile comerciale din 1867). Aceste legi reprezintă geneza unei profesii contabile

(Ecosse 1854) şi a lansării controlului independent (Comisarii de Conturi 1867).

4. Primele texte despre tehnica auditului sunt publicate la începutul sec.19

(Dicksee “Auditul” 1895, Savigni “Controlul conturilor” 1901). Impozitele asupra be-neficiilor societăţilor au fost introduse la începutul acestui secol.

5. În 1941, raporturile de audit extern în Statele Unite ale Americii încep să facă menţiunea principiilor contabile general admise. Cea mai mare parte a celorlalte state avansate introduc obligativitatea controlului legal. Comisia de Securitate şi Schimb a Statelor Unite ale Americii creată în 1934 începe să-şi exercite influenţa. În Franţa, Comisia Operaţiunilor de Bursă este creată în 1967.

6. Legea internaţională a practicilor de corupţie (USA) din 1978 impune norme de control intern pentru a lupta împotriva actelor ilegale. În 1973, Comitetul Metcalf din SUA a studiat responsabilitatea auditorilor. O acţiune asemănătoare celei lansate de Comitetul Adams în Canada în 1978. IASC şi-a început activitatea în 1973. Armonizarea contabilă europeană a început cu Directiva a 4-a în 1978. Normele inter-naţionale de audit sunt elaborate de IAPC după 1977. În Franţa, CNCC îşi publica normele de audit după 1969.

7. Dezbaterea internaţională asupra relaţiei şi distincţiei dintre audit şi consiliere este lansată după sfârşitul anilor 1980. Toate marile cabinete de audit extern îşi pun în evidenţă competenţa în materie de consiliere. Lupta împotriva fraudei internaţionale este relansată prin scandalul BCCI.

Tabel nr. 1

Evoluţia auditului financiar-contabil

Perioada Ordonatori

de audit Auditori Obiectivele auditului

Până în 1700 Regi, împăraţi, biserici, acţionari Clerici sau scriitori Pedepsirea hoţilor pentru deturnarea fondurilor

Protejarea patrimoniului

1700–1850 State,

tribunale, comerciale, acţionari Contabili Reprimarea fraudelor şi pedepsirea fraudatorilor

Protejarea patrimoniului

1850–1900 State şi acţionari Profesionişti contabili sau jurişti Evitarea fraudelor şi erorilor şi atestarea fiabilităţii situaţiilor financiare istorice

1900–1940 State şi acţionari Profesionişti de audit şi de contabilitate Evitarea fraudelor şi atestarea fiabilităţii bilanţului

1940–1970 State, bănci şi acţionari Profesionişti de audit şi de contabilitate Atestarea sincerităţii şi regularităţii situaţiilor financiare istorice

1970–1990 State, terţi şi acţionari Profesionişti

De audit, de contabilitate şi de consiliere Atestarea calităţii controlului intern şi respectarea normelor contabile şi de audit

După 1990 State, terţi şi acţionari Profesionişti de audit Atestarea imagine fidele a controlului şi a calităţii controlului intern cu respectarea normelor

Protecţie contra fraudelor internaţionale

1.2. CONCEPTUL DE AUDIT FINANCIAR-CONTABIL

În urmă cu patru decenii, cabinetele anglo-saxone de expertiză contabilă au popularizat pe continentul european termenul de audit. După 1990, din dorinţa de a alinia reglementările româneşti la reglementările comunitare, acest termen a început să fie introdus şi în ţara noastră ( auditul calităţii, auditul financiar-contabil, etc.).

Etimologia cuvântului audit îşi are originea în latinescul “audire”- a asculta şi a transmite mai departe.

În general, în prezent, prin audit se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea ei la un criteriu(standard, normă) de calitate în vederea satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informaţii.

Prin audit financiar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist competent şi independent (cenzor, contabil sau contabil autorizat cu studii superioare) în vederea exprimării unei opinii motivate asupra:

- validităţii şi corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de conducerea întreprinderii (audit intern);

- imaginii fidele, clare şi complete a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de întreprindere (auditul statutar cerut de lege şi exercitat de cenzori sau auditul contractual efectuat la cererea întreprinderii de către experţi contabili, contabili autorizaţi sau societăţi comerciale de expertiză contabilă).