Auditul Fiscal al Impozitelor și Taxelor Salariale

1. NECESITATEA AUDITULUI FISCAL-COMPONENTĂ

A AUDITULUI FINANCIAR

1.1.Auditul fiscal

Auditul fiscal este necesar pentru:

- evaluarea dispoziţiilor prestabilite in vederea atingerii unui obiectiv dat ;

- evaluarea ecartului dintre situaţia reală şi dispoziţiile prestabilite.

Definiţia auditului.Prin audit se inţelege examinarea profesională efectuată de o

persoană autorizată ,independentă,în vederea exprimării unei opinii motivate asupra

imaginii fidele a situaţiilor financiare anuale.

Conform ISO 8402 , auditul este „o examinare metodică realizată în vederea

determinării dacă activităţile şi rezultatele relativ la subiectul examinat satisfac

dispoziţiile prestabilite şi dacă aceste dispoziţii sunt puse în operă într-un mod eficace

şi apt în vederea atingerii obiectivelor”.

Auditul este un proces complex care constă în reunirea şi evaluarea într-o manieră

obiectivă şi sistematică a probelor relative la aserţiuni ce vizează faptele şi

evenimentele economice.Scopul său este de a garanta corespondenţa între aceste

aserţiuni şi criteriile admise,de a comunica rezultatele acestor investigaţii utilizatorilor

interesaţi.Aceste elemente definitorii se aplică atât auditului financiar cât şi auditului

operaţional.

Scurt istoric.De la apariţia contabilităţii,s-a observat necesitatea controlului şi a fost dezvoltat încă din evul mediu de către Biserică şi Administraţia Publică-prncipalii

artizani ,la momentul respectiv.Controlul a fost definit ca o măsură pentru asigurarea

omogenităţii conturilor,a exactităţii lor şi a transmiterii unor rezultate fiabile.În

secolul XIX au apărut asociaţii de contabili,alcăror demers eara apropiat de cel care se

practică astăzi.Auditul era doar un ansamblu de norme,metode şi tehnici. După 1970,conceptul de raţionament profesional în audit a jucat un rol imporatnt,astfel că

auditul a devenit o intervenţie specifică,metodiccă,de examinare critică şi evaluare

fondată pe un referenţial contabil.

Etimologie.Cuvăntul „audit” îşi are originea în limba latină,unde „AUDIRE”

înseamnă a asculta.Englezii îi dau semnificaţia de verificare,revizie contabilă,bilanţ.

Situaţii in care este necesară utilizarea auditului

a) audit cu titlu preventiv în cadru unui program pentru :

- aprecierea eficacităţii unei organizaţii,a unui proces,a unui

procedeu ;

- calificarea şi urmărirea unui furnizor .

b) audit cu titlu curativ în situaţii delicate :

- faliment (insucces ) al prestaţiilor;

- stări de lucruri.

Partenerii în audit

A. CLIENTUL

1. Formulează cererea de audit ,conform exigenţelor definite(referenţial)

2. Exploatează (valorifică) raportul pentru luarea deciziei.

B.FURNIZORUL

1. Este auditat.

2. Exploatează (valorifică) raportul pentru ameliorarea sistemului său

de calitate.

C.AUDITORUL

1. Este calificat.

2. Este independent de activitatea considerată.

3. Apelează la probe tangibile.

4. Redactează un raport de audit.

Se disting două tipuri de audit: audit intern şi audit extern.

Auditul extern desemnează intervenţia unei persoane sau a unui grup de persoane

specializate,străine întreprinderii.

Auditul intern este efectuat de o persoană saun grup de persoane care aparţin

întreprinderii şi se efectuează în interesul Conducerii.

Tipuri de audit intern

1. Audit contabil sau verificabil sau financiar

2. Audit operaţiilor de gestiune sau operaţional

3. Auditul conducerii

Auditul extern

AVANTAJE INCONVENIENŢE OBIECTIVE

-Competenţa specialistului -Demers punctual -Analiză şi consilieri

-Experienţa procedurilor -Recomandări generale globale(domeniile

-Independenţă totală adesea superficiale contabilitate şi financiar)

-Viziune nouă şi neutră

-Semnificaţie

Auditul intern

-Cunoaşterea mediului -Influenţă a mediului -Ajutoare ale Conducerii

-Acţiune permanentă -Rutină la termen

-Urmărire posibilă (strategie )

-Analiză în profunzime

Etape de realizare a unui audit

1. Acceptarea angajamentului de audit

2. Orientarea şi planificarea auditului

3. Aprecierea controlului intern

4. Controlul conturilor

5. Controlul situaţiilor financiare

6. Concluziile auditului şi raportarea

Metode şi procedee de control fiscal. Procedeul de control reprezintă un anamblu de

reguli specifice,tehnici şi instrumente aplicate în vederea soluţionării

concrete,conform legislaţiei în vigoare,a problemelor rezultate din controlul financiar

şi fiscal.În vederea realizării uni control cât ,mai corect şi mai complet,procedeele

utilizate trebuie integrate într-un sistem unitar ,în funcţie de particularităţile întălnite.