Auditul Intern - Concluzii de Audit și Raportarea

CAPITOLUL I

AUDITUL INTERN. AUDITUL PUBLIC INTERN

Cadru Legislativ

Un pas important privind auditul intern şi controlul financiar în România, a fost elaborarea Ordonanţei Guvernamentale Nr 119/1999, care, însă nu a corespuns pe deplin cerinţelor noului concept de audit intern.

Apariţia Legii nr. 672/ 2002 privind auditul public intern în baza căreia entităţile publice îşi organizează activitatea de audit intern, reglementează conceptul de audit, organizarea, rolul şi plusul de valoare pe care auditul intern trebuie să-l aducă organizaţiei, România având în acest moment un cadru normativ adecvat, acceptat de Comisia Europeană.

Prin Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern şi OG nr.37/2004 pentru modificarea şi completarea reglementărilor privind auditul intern , a fost reglementat auditul intern la entităţile publice, cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public, ca activitate funcţional independentă şi obiectivă. Legea include următoarele tipuri de entităţi publice: autoritatea publică, instituţia publică, regia autonomă, compania/societatea naţională, societatea comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorialăeste acţinar majoritar şi care are personalitate juridică.

Auditul intern al entitătilor economice din domeniul privat este reglementat prin Legea nr. 133/2002 , pentru aprobarea OUG nr.75/1999 , republicată, privind activitatea de audit financiar.

Conceptul de audit intern

Auditul intern este o activitate organizată independent în structura unei entităţii şi în directa subordonare a conducătorului acesteia care constă în efectuarea de verificări, analize şi evaluări ale sistemului de control intern, în scopul de a stabili în ce măsură acesta asigură regularitatea şi sinceritatea informaţiilor , eficacitatea tranzacţiilor şi operaţiunilor, ameliorarea performanţelor, respectarea normelor legale şi a deciziilor conducerii.

Auditul intern raportează conducătorului entităţii asupra constatărilor făcute, deficienţelor depistate şi măsurilor propuse.

Activitatea de audit intern poate fi exercitată de către un compartiment specializat din structura entităţii sau pe bază de contract de prestări servicii încheiat cu un liber-profesionist contabil sau cu o societate de expertiză contabilă.

Obiectivele auditului intern

Obiectivele auditului intern, conform art. 3 din lege, sunt:

- Asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele şi activităţile entităţii publice;

- Sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o elaborare sistematică şi metodică, prin care se evaluează eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării.

Obiectivele specifice ale auditului intern pentru entităţile economice din sectorul/domeniul public vor avea la bază un cadru comun elaborat de Ministerul Finanţelor Publice şi camera Auditorilor Financiari din

România.

Organizarea auditului intern

Din punct de vedere structural , auditul intern este organizat astfel:

A. Comitetul pentru Audit Public Intern ( CAPI )

B. Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern ( UCAAPI )

C. Compartimentele de audit public intern din entităţile publice

Criteriile auditului intern

Referitor la sistemul contabil din întreprindere. Auditul intern urmăreşte dacă sunt respectate următoarele criterii:

1. Exhaustivitatea şi integralitatea înregistrărilor

Aceste criteriu este ca toate tranzacţiile şi operaţiunile care au loc intr.-o entitate să fie reflectate în documente justificative corespunzătoare şi să fie înregistrate în contabilitate fără omisiuni şi fără repetări.

2. Realitatea înregistrărilor

Toate informaţiile înregistrate în contabilitate şi sintetizate în situaţiile financiare trebuie să fie justificabile şi verificabile pe baza documentelor justificative. Toate veniturile şi cheltuielile trebuie să fie reale ( justificabile şi verificabile ) să privească perioada respectivă şi entitatea respectivă.