Auditul intern în instituția publică

INTRODUCERE

Instituţiile publice, în sensul birocratic pe care îl au în ziua de astăzi, reprezintă singurul mod de organizare social-economică a statului care poate face faţă provocărilor modernităţii, respectiv numărul mare al populaţiei, diversitatea şi complexitatea nevoilor umane ce se cer satisfăcute.

Organizaţia publică este reglată “în amonte”, în funcţie de constrângerile etatice. Bineinţeles, aceste particularisme sunt mai mult sau mai puţin accentuate în funcţie de diferitele administraţii şi servicii publice. Conştientizarea acestor particularisme va conduce, deci la elaborarea unui management adaptat acestui tip de gestiune, un management public, riguros controlat printr-un control intern bine pus la punct, care se realizează prin activitatea de audit intern.

Activitatea de audit public intern se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, republicată în Monitorul Oficial nr.856/2011.

În România activitatea de audit se organizează în Compartimentul Audit Public Intern, care desfăşoară o activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, ajutând entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere.

Lucrând într-o instituție publică și ținând cont de aspectele prezentate mai sus, mi-am propus să tratez în lucrarea de licență aspectele legate de auditul public intern, ca formă modernă de control independent

Lucrarea este structurată pe trei capitole.

În capitolul I am prezentat aspectele teoretice ale auditului public intern, aspectele teoretico-metodologice ale derulării unei misiuni de audit public intern, reliefând conţinutul complex multidimensional al auditului intern în gestionarea raţională şi eficientă a patrimoniului şi rolul raportului de audit pentru conducerea instituției publice.

În capitolul II valorificând aspectele teoretice din prima parte am efectuat un studiu de caz, care a constat în elaborarea unui proiect de audit intern şi a unui raport final la Inspecoratul Școlar Judeţean Bacău.

În capitolul III plecând de la premiza că prin introducerea auditului de performanţă în instituţiile publice, se urmăreşte creşterea responsabilităţii conducerii, am considerat oportun să tratez problematica legată de auditul performanţei manageriale în instituţiile publice.

CAPITOLUL I

AUDITUL INTERN LA O INSTITUŢIE PUBLICĂ

1.1. Definirea şi obiectivele auditului public intern

Auditul intern este un control de tip ex post, realizează o monitorizare permanentă a funcţionării sistemului, îndeosebi în domeniul fundamentării deciziilor de efectuare a operaţiunilor care angajează banul sau patrimoniul public,această caracteristică de control concomitent,în timp real rezultă imediat din funcţia pe care o îndeplineşte activitatea de inspecţie pentru auditul intern. Acesta conduce la realizarea unei convergenţe maxime între obiectivele urmărite de diferitele forme de control intern la nivelul instituţiilor publice, prin însăşi faptul că aceste forme şi structuri de control intern fac obiectul auditului intern.

Auditul intern al instituţiilor publice reprezintă o nouă viziune asupra controlului utilizării fondurilor publice şi administrării patrimoniului public,în sensul extinderii sferei de interes a controlului dincolo de zona strict financiar-contabilă.Auditul intern introduce conceptul de control al performanţei manageriale al instituţiei auditate precum şi perfecţionarea,dezvoltarea şi eficientizarea sistemului instituţiilor publice. Acesta contribuie la modificarea mentalităţii controlului din domeniu în sensul direcţionării efortului de analiză şi evaluare al acestuia spre aspectele şi variabilele de comandă ale sistemului analizat, modul de fundamentare a deciziei manageriale,modul de colaborare interpersonală a lucrătorilor din sistem,modul de asumare a viitorului, modul de gestionare a riscurilor.

Sintetizând, auditul public intern poate fi definit ca o examinare metodologică şi sistematică a unei situaţii, de către o persoană independentă şi competentă,asigurând validarea materială a elementelor pe care le analizează, ce verifică conformitatea modului de tratare a acestor fapte cu regulile, normele şi procedurile sistemului de control intern,în vederea exprimării unei opinii motivate asupra concordanţei globale a situaţiei examinate în raport cu normele. Complexitatea temelor de urmărit, precum şi necesităţile de ordin pragmatic ale beneficiarilor de informaţii au determinat o abordare adeseori sectorială a activităţii de audit intern, o specializare a acestuia prin limitarea misiunilor la anumite domenii.