Auditul Intern și Managementul

INTRODUCERE:

Conform IIA auditul intern este definit astfel: „Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control deţinut asupra operaţiunilor, o îndruma pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.”

Managerii agenţilor economici sunt mereu preocupaţi de eficienţa controlului exercitat şi de îmbunătăţirea performanţelor întreprinderii, iar o modalitatea pentru a beneficia de maximum de avantaje este descentralizarea luării deciziilor.

În acest context, funcţia de audit intern oferă o asigurare rezonabilă că activităţile desfăşurate sunt sub control şi, în acelaşi timp evaluează sistemele de conducere si control intern. Auditorii interni si managerul trebuie priviţi ca parteneri şi nu ca adversari, având aceleaşi obiective, printre care şi eficacitatea actului de management şi atingerea ţintelor propuse.

Dacă la început auditorii interni se axau pe probleme contabile, obiectivele acestora au evoluat spre depistarea principalelor riscuri si evaluarea controlului intern al întreprinderii.

Auditul intern este o funcţie periodică permanentă. “Audiații” (şefi de serviciu, şefi de departamente, directori) primesc auditorii în misiune pentru 1 – 2 săptămâni sau 3 luni; apoi misiunea fiind terminată, aceştia pleacă. Ei vor reveni peste 2, 3 sau 5 ani în funcţie de o frecvenţă care va fi în funcţie de importanţa riscului în activitatea auditat. Deci funcţia s-a “eclipsat” în măsura în care activitatea nu este executată în permanenţă în acelaşi loc.

Dar activităţi permanente ale Auditului Intern se întâlnesc, care de pe 1 Ianuarie până la 31 Decembrie se va întoarce în întreprindere pentru a-şi exercita misiunile sale în toate sectoarele. Această periodicitate a misiunilor este calculată conform riscului fiecărei activităţi: activitate cu risc mare ? deci misiuni frecvente. Activitate cu risc scăzut ? deci misiuni mai rare în timp. Un serviciu de audit intern bine organizat trebuie deci să dispună în mod imperativ de un instrument de măsură a riscului pentru a calcula frecvenţa misiunilor sale.

Delimitări în funcţionare auditului public intern

Auditul public reprezintă o serie de acţiuni desfăşurate de organe specializate, în măsură să realizeze un diagnostic al entităţii, sub aspectul performanţei managementului.

Auditorul are, în cadrul auditului financiar, ca obiectiv principal de a exprima o opinie motivată asupra regularităţii, sincerităţi şi a imaginii fidele a conturilor anuale care îi sunt supuse atenţiei sale.

Auditul intern include în aria sa conceptul de audit intern, codul deontologic, norme(standardele) profesionale, modalităţi practice de aplicare si sprijinul pentru dezvoltarea profesională.

Imperfecţiuni ale definirii auditului intern

Auditul intern are ca misiune consilierea, asistarea managerilor, pentru a-i ajuta în îmbunătățirea deciziilor ce urmează să le adopte și a-i asigura că deciziile implementate sunt sub control. Rolul preventiv al auditului intern permite managerilor să-și remedieze și să-și îmbunătățească controlul asupra activității lor, scoțând în evidență insuficiențele, care produce efecte asupra salariaților vizați.

Faptul că serviciul de audit este subordonat managerului nu îi poate conferi acestuia o independență totală și de multe ori, auditorul primește ca sarcini coordonarea, întocmirea sau elaborarea unor norme, pe care el însuși al trebui apoi să le judece.

Conform definiției IIA: ”Auditul intern este o activitate independentă și obiectivă care dă unei organizații o asigurare în ceea ce privește gradul de control deținut asupra operațiunilor, o îndeamnă spre a-și îmbunătăți operațiunile și contribuie la adăugarea unui plus de valoare“.