Auditul Resursei Umane

1. AUDITUL RESURSELOR UMANE

1.1.Notiuni introductive

Initial, auditul a constituit o practica de verificare a onestitatii persoanelor responsabile cu gestionarea averii altora.

Pe masura ce afacerile s-au dezvoltat, obiectivul auditului si-a mutat centrul de greutate de la detectarea fraudelor catre certificarea situatiilor, pentru ca in prezent sa puna accent pe verificarea conformitatii acestor situatii cu anumite criterii prestabilite.

Schimbarile economice continue, investitiile de capital reduse si cresterile nesemnificative de productivitate, atat in sectorul public, cat si in cel privat, au marit presiunea asupra utilizarii resurselor umane. In acest sens, functiunea resurse umane a evoluat la un complex de activitati cu o putere si influenta considerabila, avand un impact direct asupra strategiilor organizatiilor.

Auditul resurselor umane trebuie considerat un instrument de diagnostic pentru identificarea punctelor forte si a punctelor slabe ale unei organizatii. Un audit eficient poate fi folositor prin stimularea gandirii constructive, identificarea aspectelor pozitive si a deficientelor organizationale, precum si prin furnizarea de recomandari pentru ameliorare.

Conceptia moderna de audit provine de la anglo-saxoni si dateaza de la inceputul secolului al XX-lea si este privita ca fiind opinia emisa de o persoana independenta, competenta, cu privire la validitatea starilor financiare.

O definitie privind auditul a fost formulata de Collins si Valin. Acestia apreciau ca auditul reprezinta examinarea profesionala a unei informatii, in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente cu privire la aceasta informatie,avand in vedere referinta la un criteriu de calitate, scopul fiind cresterea utilitatii informatiei.

O alta definitie a auditului a fost formulata de O’Reilly in Declaratia “A statement of Basic Auditing Concepts” : ”Auditul este un proces sistematic de obtinere si evaluare obiectiva a unor afirmatii privind actiunile si evenimentele cu caracter economic, si nu numai, in vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmatii cu criteriile prestabilite,precum si de comunicare a rezultatelor catre utilizatorii interesati”.

Dupa unii autori,auditul de resurse umane este o forma de aplicare a auditului de management, pentru rezolvarea problemelor din sfera resurselor umane.Auditul managementului consta in “efectuarea de verificari,inspectii si analize ale sistemului propriu de control intern,in scopul evaluarii obiective a masurii in care acesta asigura indeplinirea obiectivelor institutiei si utilizarea resurselor in mod economic,eficace si eficient si pentru a raporta conducerii constatarile facute,slabiciunile identificate si masurile propuse de corectare a deficientelor si de ameliorare a performantelor sistemului de control intern”(Ordonanta Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv,cu modificarile si completarile ulterioare).

Relatia dintre auditul de management si auditul resurselor umane poate fi o relatie de la general la particular, in sensul ca auditul resurselor umane este o unealta folosita de auditul managementului pentru colectarea si evaluarea informatiilor despre starea practicilor si politicilor aplicabile la nivelul departamentului de resurse umane, pentru a determina eficacitatea generala a managementului de resurse umane in cadrul organizatiei.