Cadrul Teoretic și Conceptual al Auditului Financiar

Cap. I Auditul – definire, rol si obiective

1.1 Elemente de referinta privind evolutia istorica a auditului

Notiunea de audit provine din cuvantul latin audire = a asculta.

Auditul a fost cunoscut la inceputurile secolului al XVIII-lea, fara a fi precizata data exacta sau localizarea geografica intr-un stat. Istoria economica delimiteaza mai multe etape ale auditului, diferentiate in functtie de categoria sociala care ordona auditul, numiti ordonatori de audit, in functie de auditori si de obiectivele auditului. Pana la inceputul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de regi, imparati, biserica si stat cu un singur obiectiv: cel de pedepsire a hotilor pentru frauda si prevenirea unor astfel de fapte cu scopul de a proteja patrimoniul propriu

al acelei entitati. Auditorii erau numiti din randul preotilor si primau calitatile morale ale

acestora.

Sfarsitul secolului al XIX-lea contureaza relatia intre auditati si auditori alesi din randul profesionistilor contabili sau juristi. Obiectivul lor: atestarea realitatii situatiilor financiare, cu scopul de a evita erorile si frauda. Primele patru decenii ale secolului XX, auditul este realizat de profesionisti specializati in audit alaturi de contabili. Lucrarile erau comandate de stat si de

actionari.

Perioada anilor 1940-1970, cand comertul international se dezvolta, este dominata de schimburi intre state cu bunuri si servicii, ordonatorii de audit isi largesc sfera in randul bancilor, patronatului si al institutiilor financiare datorita pietelor de capital. Executarea auditului era realizat de profesionisti de audit si contabilitate, iar obiectivele cunosc o forma elevata de atestare a sinceritatii si regularitatii situatiilor financiare. in aceasta perioada, datorita dezvoltarii profesiei contabile si a influentelor asupra cadrului contabil conceptual, anglosaxonii

dezvolta activitatea de audit pe continentul european.

Doua decenii mai tarziu (1970-1990), obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil (postulate, principii si reguli de evaluare) si a normelor de audit. Cei care ordonau auditul sunt statele, tertii, actionarii, bancile,

intreprinderile s.a., iar auditorii sunt tot profesionisti de contabilitate si consiliere, organizate ca profesii liberale, independente, societati de expertiza si audit.

Astazi, fenomenele social economice sunt complexe si nu mai pot fi analizate multilateral pentru a clarifica anumite aspecte decat cu concursul specialistilor de inalta probitate morala si profesionala. Faptele analizate, operatiunile si documentele aveau ca scop formularea unor opinii care atestau imaginea fidela a conturilor, calitatea controlului intern, respectarea normelor si protectia contra fraudelor nationale si internationale.

Auditorii, ca specialisti cu o pregatire teoretica superioara, cu o autoritate si competenta, sunt denumiti experti. Isi face aparitia activitatea de expertiza, care reuneste profesionisti cu cunostinte teoretice si practice care, in urma contractelor primite de la terti, cerceteaza situatiile financiare.

In tara noastra, profesia contabila a fost umbrita la limita simplului functionar de aplicare a celor mai simple operatii matematice, in lunga istorie a deceniilor comuniste. Dupa aproape 55 de ani (1994), aceasta profesie onorabila si responsabila este repusa in drepturile sale.

Expertul contabil, conform reglementarilor legale in vigoare, are dreptul sa audieze bilantul contabil. Multi autori din tara noastra si din strainatate au definit activitatea de audit

ca fiind examinarea profesionala a unei informatii cu scopul de a exprima o opinie responsabila si independenta in raport cu un criteriu de calitate. Conform normelor nationale de audit, „o misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de catre auditor a unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite, in toate aspectele lor semnificative, conform unei referinte contabile identificate“. Referintele contabile pot fi: normele contabile internationale, normele contabile nationale, alte referinte contabile bine precizate si recunoscute.

Conform definitiei publicate de Camera Auditorilor Financiari din Romania, “Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare, in vederea exprimarii de catrea auditori financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare in conformitate cu Standardele Internationale de Audit Financiar ale Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC)”.

1.2 Rolul auditului

Rolul auditul financiar-contabil este orientat spre:

- Verificarea respectarii cadrului conceptual al contabiliatatii

- Verificarea si certificarea reflectarii in contabilitate a situatiilor financiare, imaginea lor clara, fidela si completa pe intreg exercitiul financiar

Auditul trebuie sa urmareasca daca procedurile de culegere si prelucrarea a datelor sunt bine stabilite si daca se aplica in permanenta. Pentru auditor sistemul informational reprezinta principala sursa de informare dar si unul dintre obiectivele sale.

Importanta auditului consta in sporirea credibilitatii informatiei din situatiile financiare, pentru urmatoarele decizii ale utilizatorilor informatiei.

Deciziile viitoarea ale utilizatorilor informatiei sunt diferite in functie de interesele acestora care difera de la uni la alti, dupa cum urmeaza:

a) Investitorii prezenti si potentiali – sunt interesati de riscul afacerii, profiturile rezultate din investitii si evaluarea capacitatii beneficiarea a afacerii. Acestia sunt interesati de dividende cat mai mari.