Calcularea și Decontarea Impozitului pe Salarii

Argument

Impozitele au aparut inca din sclavagism, fiind considerate primul element de finante publice, in masura in care statul a trecut la prelevarea, cu caracter obligatoriu, a unor venituri sau resurse private la dispozitia sa, in forma baneasca. Dupa unii autori originea impozitelor moderne se gaseste in ajutoarele de tip feudal, bazate pe consimtamantul vasalilor fata de rege.

Notiunea de impozit semnifica, in primul rand, o obligatie impusa de catre stat supusilor sai, constand in a se ceda acestuia parti din veniturile sau averile lor, prin acoperirea nevoilor sale de functionare, respective a cheltuielilor publice. Totodata, impozitul exprima o relatie sociala intre persoanele fizice si juridice, (care cedeaza parti din veniturile sau averile lor), pe de alta parte, si de stat, (care preia la dispozitia sa resursele respective, constituindu-si fondurile banesti necesare functionarii sale), pe de alta parte.

In problema definirii si interpretarii conceptului de impozit au existat si exista inca opinii diferite, desi, toate au ca element comun relatia obiectiva dintre existenta statului (cu institutiile sale neproductive) si efectuarea prelevarii pentru functionarea sa.

Astfel, in conceptia clasica, impozitul a fost definit ca o plata suportata de cetateni pentru serviciile aduse lor de catre stat, iar in interpretarea semnificatiilor sale se avea in vedere doar ipostaza sa de resursa financiara destinata finantarii cheltuielilor neproductive ale statului. In acest sens, A. Smith si D. Ricardo afirmau ca impozitul reprezinta o prelevare neproductiva din produsul creat in economie pentru sustinere statului, respective pentru asigurarea functionarii institutiilor sale neproductive. Asemanator, Gaston Jeze, considerat a fi fondatorul stiintei finantelor (publice), afirma ca “impozitul este o prestatie baneasca rechizitionata de catre stat de la particulari, in mod silit, cu titlu definitiv si fara contraprestatie, in vederea acoperirii cheltuielilor publice”. Ideea prestatiei banesti a particularilor, fara contraprestatie din partea statului, incluzand in sine obligativitatea participarii lor la acoperirea nevoilor publice, nu exclude ipostaza lor de beneficiar ai serviciilor furnizate de catre stat, in contextul larg al indeplinirii functiilor ce-i revin acestuia.

Totusi, in evolutia conceptiei clasice despre impozit, este cel putin simptomatica sesizarea actiunii sale reglatoare asupra veniturilor insusite de catre membrii societatii. Astfel, Adolph Wagner, apreciind ca “impozitele reprezinta o cotizatie obligatore a indivizilor, destinata sa acopere cheltuielile generale ale statului, pe care acesta o percepe ca o contraprestatie si rambursare a cheltuielilor efectuate cu serviciile oferite de el, adauga ca prin impozite se exercita si o interventie regulatoare asupra venitului national”.

In conceptia moderna abordarea continutului impozitelor tine seama, in mod explicit, de mutatiile survenite in societate, in general, si in economie, in special, in contextul noilor doctrine politice si economice. Modificarile de ordin conceptual privind impozitul se refera, in esenta, la luarea lui in considerare, nu numai ca resursa financiara a statului, ci si ca un instrument de interventie a acestuia in viata economica si sociala. Devine, astfel, deosebit de relevanta exprimarea metaforica a profesorului francez Maurice Durerger, dupa care “in neocapitalismul modern, impozitul capata o semnificatie mai larga; el inceteaza de a mai constitui grauntele de nisip care jeneaza angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele si motoarele masinii” (economice si sociale).

Intr-un mod mai transant, americanul William Albrecht jr. constata ca impozitele au fost privite ca un rau necesar pentru a compensa costurile acestor servicii pe care societatea le doreste a fi asigurate de catre guvern. Dar realitatile din lumea moderna demonstreaza ca: “Astazi, impozitele capata o semnificatie care depaseste nevoile financiare ale guvernului. Ele sunt colectate nu numai pentru a achita notele de plata ale guvernului ci si pentru a influenta activitatea economica”.

Corespunzator evolutiei inregistrate in planul conceptiilor despre impozit si pornind de la continutul sau economic, in varianta moderna, aceasta reprezinta, atat procese de redistribuire a produsului creat si relatiile economice intre persoanele fizice si juridice, pe de o parte, si stat, pe de alta parte, cat si un mijloc de influientare (de catre stat) asupra activitatii economice si sociale.

Cadru legislativ – Impozit pe venit

Impozitele sunt plati catre stat care se fac cu titlu definitiv si nerambursabil.

Dreptul de a institui impozite il are statul prin organele puterii legislative, respectiv Parlamentul si, uneori, in anumite conditii, prin institutiile publice locale.

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit sunt:

a) Venituri din activitati independente

b) Venituri din salarii

c) Venituri din cedarea folosintei bunurilor

d) Venituri din investitii

e) Venituri din pensii

f) Venituri din activitati agricole

g) Venituri din premii si din jocuri de noroc

h) Venituri din alte surse

Determinarea veniturilor din salarii

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura, obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitatea temporara de munca.

In vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:

a) Indemnizatii din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate publica, stabilite potrivit legii

b) Indemnizatii din activitati desfasurate ca urmare a unei functii alese in cadrul persoanelor juridice fara scop lucrativ

c) Drepturile de solda lunara, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii

d) Indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societati nationale, societati comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome

e) Sumele primite de membrii fondatori ai societatilor comerciale constituite prin subscriptie publica

f) Sumele primate de reprezentanti in Adunarea Generala a Actionarilor in Consiliul de Administratie si in Comisia de Cenzori

g) Sumele primite de reprezentantii in organisme tripartite, potrivit legii

h) Indemnizatia lunara a asociatului unic, la nivelul valorii inscrise in declaratia de asigurari sociale

i) Sumele acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit, este limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, pentru salariatii din institutiile publice

j) Indemnizatia administratorilor, precum si suma din profitul net cuvenite administratorilor societatilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de Adunarea Generala a Actionarilor

k) Arice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor