Calculația Costurilor

Introducere

Principala componentă a controlului de gestiune o constituie bugetarea, întrucât o gestiune previzională presupune a bugeta principalele domenii de activitate ale întreprinderii şi a controla respectarea prevederilor bugetelor. Rezultă că, în sfera bugetării se înscriu bugetele, de regulă, anuale şi controlul bugetar.

Luând ca bază planurile pe termen scurt, defalcate din programele pe termen mediu se elaborează bugetele anuale care se cuantifică şi se alocă resursele necesare, stabilindu-se responsabilităţile pentru realizarea obiectivelor întreprinderii, în condiţiile de rentabilitate.

Deci, bugetul este un document de planificare, întocmit înaintea derulării operaţiunilor anticipate, format din date financiare, date operaţionale nefinanciare sau combinate respectiv „o expresie cantitativă a unui plan de acţiuni şi un ajutor pentru coordonarea şi implementarea obiectivelor previzionale. Înscrierea în bugete a datelor rezultate în urma previziunilor constituie bugetarea.

Bugetele sunt o caracteristică importantă a celor mai multe sisteme de control. Bugetul schimbă comportamentul uman şi deciziile în sensul dorit de manager, care trebuie să ţină cont de incertitudini, fie cu un buget, fie fără el. Susţinătorii bugetari afirmă că beneficiile asigurate prin utilizarea bugetelor, aproape întotdeauna, depăşesc costurile privind alcătuirea şi gestionarea bugetelor.

Folosirea bugetelor în gestiunea întreprinderilor prezintă următoarele avantaje:

- impune folosirea planificării în conducerea afacerilor;

- reprezintă cadrul pentru judecarea performanţelor, deoarece indică parametrii pe care firma trebuie să-i realizeze în timp pentru atingerea obiectivelor stabilite: nivelul vânzărilor, al producţiei, al costurilor pentru atingerea beneficiului prevăzut:

- promovează comunicarea şi coordonarea în vederea angrenării şi echilibrării tuturor departamentelor şi funcţiunilor întreprinderii încât să-şi poată realiza obiectivele preconizate;

- obligă responsabilii centrelor de responsabilitate de a prevedea consecinţele deciziilor luate sau de luat, bugetele constituind un instrument de referinţă în luarea deciziilor;

- permite existenţa unui sistem contabil eficient;

- asigură conducerea prin excepţie;

- participarea la activitatea de planificare atât a conducerii, cât şi a executanţilor.

Controlul bugetar urmăreşte desfăşurarea efectivă a gestiunii în vederea atingerii obiectivelor strategice. El presupune compararea permanentă a rezultatelor reale cu previziunile cuantificate ce figurează în bugete, în vederea stabilirii cauzelor abaterilor, informării conducerii de la diferite niveluri ierarhice, luării măsurilor corective necesare aprecierii activităţii responsabilului de buget etc.

Elaborarea şi funcţionarea eficientă a sistemului bugetar presupune respectarea următoarelor principii :

- principiul totalităţii presupune bugetarea tuturor activităţilor întreprinderii, prin asigurarea echilibrului între diferitele compartimente funcţionale şi operaţionale ale întreprinderii;

- principiul suprapunerii sistemului bugetar pe sistemul de autoritate din întreprinderi în vederea asigurării responsabilităţii privind realizarea lui (directorul comercial răspunde de bugetul vânzărilor etc.). Deci este necesar ca bugetul să se identifice cu o persoană responsabilă;

- principiul solidarităţii între departamente şi al implicării lor pentru realizarea în condiţii de eficienţă a obiectivelor întreprinderii;

- principiul adaptabilităţii (supleţii) impune adaptarea sistemului bugetar la modificările mediului sau previziunilor imperfecte;

- principiul motivaţiei şi adeziunii personalului pentru bugetarea activităţilor, pentru a se asigura realizarea obiectivelor din buget, controlul realizării lor şi responsabilitatea acestora.

Pentru o bugetare eficientă, conducerea la toate nivelurile trebuie să studieze cu atenţie factorii activităţii producţiei. Aceasta presupune ca atenţia să se4 îndrepte în primul rând spre valorificarea cât mai completă a capacităţii lor economico-productive, a potenţialului acestor factori, deci spre mobilizarea rezervelor interne.

Capitolul I. Metode de calculaţie a costurilor

1.1. Metode de calculaţie bazate pe conceptul costului parţial

1.1.1. Metoda direct costing (metoda costurilor variabile)

Metoda direct costing constă în imputarea asupra produselor numai a costurilor variabile, fie ele directe sau indirecte. Metoda costurilor variabile nu reţine pentru calculaţia costului pe produs decât costurile variabile directe şi indirecte.