Calculația costurilor de proces sau pe activități

Determinarea stimulatorilor de costuri si construirea structurilor cantitative

In cadrul acestei etape se disting urmatoarele faze:

stabilirea stimulatoarelor de costuri;

Stimulatorii de costuri reprezinta marimile de referinta pentru repartizarea costurilor comune indirecte. Marimea costurilor comune privind materialele, de exemplu, nu depinde de valoarea materialelor aprovizionate, ci de numarul comenzilor efectuate si derulate, a miscarilor din depozit. Ca exemple a unor stimulatori de costuri pot fi considerate:

1. Pentru procesul principal „ comandarea materialelor”, numarul de comenzi;

2. Pentru procesul principal „elaborarea planului de productie”, numarul sectiunilor de plan elaborate;

stabilirea criteriilor pentru determinarea stimulatorilor de costuri;

Doua elemente importante in alegerea stimulatorilor de costuri sunt:

1. Exactitatea de calcul dorita: pentru a atinge o exactite înalta in calculatie trebuie utilizat un numar cat mai mare de stimulatori de costuri dar trebuie avut in vedere si o anumita limita pentru ca altfel costurile marginale crescute pentru evidenta si calcul vor depasii repede valoare utilitatii informatiilor obtinute intr-un asemenea calcul exact;

2. Complexitatea combinatiei produselor: in cazul diferentiarii produselor sub aspectul consumului de resurse si de activitati pe care le ocazioneaza un numar mic de stimulatori de costuri pot sa duca la perturbatii

Stimulatorii de costuri trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

-sa fie usor de identificat si utilizat;

-utilizarea realizarilor indirecte sa fie exprimata pe cat posibil in raport cu ocazionarea acestora

-stimulatorii pot influenta pozitiv sau negativ comportamentul personalului angajat in special daca acesta crede ca realizarile si rezultatele lui sunt interpretate in raport cu stimulatorii de costuri. Ca urmare angajatilor trebuie sa li se explice stimulatorii de costuri si functiile acestora.

construirea structurilor cantitative.

In prima faza se face planificarea cantitatilor proceselor partiale in care se obtin realizari masurabile si de care depinde volumul de activitati.

La planificarea cantitatilor proceselor se recomanda unei perioade de plan mai mare de un an, pentru a elimina astfel perturbarile cauzare de restrictii pe perioade scurte. Deoarece in cazul proceselor examinate este vorba de activitati repetitive, se pot stabili asa numitele „standarde de performante”