Calitatea Capitalului Social Uman

Auditarea calităţii capitalului social uman face posibilă identificarea calităţii capitalului uman în comparaţie cu standardele internaţionale de calitate. Eventualele dezacorduri şi identificarea măsurilor corective ce se impun a fi luate duc la - îmbunătăţire a calităţii vieţii şi activităţii dintr-- societate. În urma realizării activităţii de auditare se va evidenţia nivelul de dezvoltare actual al capitalului uman dintr-- societate, potenţialul şi calitatea resurselor umane.

Obiectivele propuse pentru această lucrare sunt:

- Realizarea unei acţiuni de auditare a capitalului social uman;

- Definirea termenilor: audit, calitate şi cel de capital social uman;

- Identificarea factorilor ce facilitează realizarea unei activităţi de auditare;

- Identificarea standardelor de calitate prin care se poate efectua un astfel de audit;

- Stabilirea unor criterii în funcţie de care să se realizeze auditul calităţii capitalului social uman;

Metoda folosită în cercetare este calitativ- exploratorie.

Structura lucrării am construit-- în aşa fel încât să ofere - coerenţă.

Prima dată am definit conceptul de audit responsabilităţi, definire, rol, tipologie şi justificarea demersului de audit.

Următorul capitol aduce clarificări cu privire la auditul performanţei. Cum se realizează auditul performanţei în comparaţie în tările din Uniunea Europeană, care sunt principiile, fazele şi procesul acţiunii de audit.

Capitalul social uman ca rezultat al interacţiunii capitalului social asupra capitalului uman l-am tratat în capitolul trei al lucrării.

Ultima parte a documentării am rezervat-- auditului calităţii în care am încercat să aflu importanţa pe care - are acest audit al calităţii.

În partea de cercetare propriu-zisă am identificat rolul manualului calităţii într-un demers de audit şi am propus un astfel de audit.

Materialele bibliografice de bază în lucrarea de faţă au fost ” Fundamentele auditului” coordonată de Boulescu M. şi ”Auditing-Concepts and standards” de Ricchiute D care mi-au fost de un real folos pentru clarificarea conceptului de audit. Cartea ”Auditul sistemului calităţii - ghid practic” mi-a oferit un model al activităţii de auditare şi m-a edificat cu privire la demersurile, etapele pe care trebuie să le parcurgă un auditor în munca lui.

Sper ca această lucrare să fie un început şi să pot materializa cunoştinţele pe care le-am dobândit cu privire la auditul calităţii.

Capitolul 1: Conceptul de audit

1.1. Repere privind evoluţia istorică a auditului

Istoricii sunt de părere că ţinerea evidenţelor cu caracter contabil a început cu aproximativ 6000 de ani în urmă, când au fost organizate primele forme centralizate de guvernare, în Orientul Apropiat. Primele registre contabile au aparţinut civilizaţiei asiro-babiloniene şi au reglementat activităţile de comerţ. Codul lui Hammurabi este un astfel de exemplu.

Conducerile statelor au fost interesate de evidenţa încasărilor, a plăţilor şi a colectării taxelor. - parte integrantă a acestor preocupări a constituit-- stabilirea unor modalităţi de control, inclusiv de audit, în vederea reducerii erorilor sau fraudelor cauzate de unii dintre funcţionari.

În antichitate obiectivul principal era protejarea integrităţii averilor. În Egipt s-a utilizat un sistem de control intern extins la scară largă. Se impunea ţinerea unei evidenţe stricte a bogăţiilor şi a dărilor către conducere. Dar pe lângă aceste evidenţe egiptenii au dezvoltat un sistem de control intern bazat compararea evidenţelor unui trezorier oficial cu evidenţele ţinute de un altul.

Auditul conturilor a fost atestat pentru prima dată ca practică curentă în continentul european în Grecia Antică şi apoi în Imperiul Roman în secolul V î. Chr. În Atena se controlau plăţile şi încasările care implicau fonduri publice. Sistemul prevedea şi auditori guvernamentali care examinau evidenţele tuturor celor care erau responsabili cu a dministrarea banilor publici, în special la finalul mandatului lor. Scopul principal al activităţii de auditare în această perioadă era acela de a preveni actele de fraudă ale chestorilor. Romanii ca şi grecii erau benefiaciarii unui sistem suficient de complex de verificări şi contraverificări.