Capitalul social al societăților comerciale

INTRODUCERE

Chiar înainte de a exista un sistem teoretic care să-i precizeze rolul în mod formal, informația a fost motorul dezvoltării, astfel încât cunoștințele noi se clădesc pe suportul celor existente. Mulțimea de date noi este filtrată, prelucrată cu un aparat conceptual specific fiecărei discipline științifice, obținându-se produsul: informația. Prin analiza și interpretarea informației se iau deciziile referitoare la acțiunile viitoare sau la evaluarea acțiunilor anterioare. Contabilitatea este și ea o disciplină informațională. Contabilitatea studiază efectele tranzacțiilor economice și ale altor evenimente asupra situației economice și financiare, precum și asupra performanței unei entități contabile, în scopul informării utilizatorilor interni și externi. Prin limbajul său, prin sistemul propriu de concepte și proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate furniza informații financiare despre o organizație.

De-a lungul timpului, teoriile creșterii și dezvoltării economice au gravitat în jurul capitalului, atributele de „natural”, „tehnic”, „uman” și „social” fiind cele care i-au oferit mereu alte valențe. Din prezentarea acestor teorii capitalul este o direcție pe care ne propunem să o urmăm în cercetările noastre viitoare

Rolul capitalului social în dezvoltarea economiei sociale, ca parte a dezvoltării economice locale, nu se regăsește printre ariile de interes ale proiectelor de cercetare recente de la nivel național. Articolul își propune să analizeze potențialul capitalului social în dezvoltarea activităților de economie socială și să atragă atenția asupra relației dintre cele două, asupra modului în care capitalul social este produs și utilizat în economia socială. Prima parte este dedicată termenului de capital social și trece în revistă cele mai importante definiții, iar partea a doua este dedicată aplicării teoriei.

CAPITOLUL I

1. Capitalul social

In structura capitalurilor proprii capitalul social are un caracter avansabil fiind constituit la înființarea întreprinderii societare, prin aportul in natura și/sau in numerar al proprietarilor sau asociaților. Fiind un capital investit, așa cum se afirma in modelul contabil anglo-saxon, capitalul social reprezintă creanțe reziduale, in sensul ca la lichidarea unei societăți comerciale se achita mai întâi drepturile creditorilor, iar ce rămâne după ce acestea sunt complet satisfăcute revine proprietarilor sau asociaților. In constituirea si menținerea capitalului social se disting in plan financiar 2 etape, respectiv:

- Subscrierea integrala a capitalului social- adică angajarea asociaților si acționarilor de a aporta in natura si/sau in numerar la forma capitalului social, astfel spus promisiunea de aport la capitalul social

- Vărsarea sau eliberarea capitalului social prin depunerea aportului promis, astfel:

- aportul in numerar se depune in conturi deschise la unitățile bancare

- aportul in natura prin depunerea directa a bunurilor la întreprinderea constituită.

Corespunzător celor 2 etape capitalul social se împarte in capital subscris nevărsat și capital subscris vărsat.

Capitalul subscris nevărsat este capitalul prin care proprietarii sau asociații s-au angajat sa-l depună la dispoziția întreprinderii societare. In măsura in care capitalul este eliberat sau capitalizat efectiv in bani si/sau in natura, el devine capital subscris vărsat.

Capitalul social este divizat in acțiuni sau părți sociale, in raport de natură juridică și economico-financiară a societății comerciale.

Acțiunea reprezintă o fracțiune a capitalului societăților in comandita pe acțiuni și pe acțiuni, fracțiune care este in mod necesar un titlu de valoare, de valoare egală. Din punct de vedere juridic acțiunea este însemnul prin care dreptul acționarului este incorporat, adică poseda un titlu credit constatator al drepturilor și obligațiilor care decurg din calitatea de acționar.

Așa cum se statutează Legea 31/1990 a societăților comerciale, acțiunile se împart in acțiuni la purtător și acțiuni nominative. Acțiunile la purtător se caracterizează prin aceea ca sunt dotate cu posibilitatea de a circula, in schimb pentru acțiunile nominative, chiar daca capitalul a fost vărsat in întregime, circulația este supusa unor formalități de înregistrare in registrul acționarilor ținut la sediul societății.

Capitalul social al societăților comerciale, altele decât pe acțiuni, se împarte in părți sau cote sociale de valoare egala. Acestea sunt reprezentate de un certificat eliberat fiecărui asociat care cuprinde: denumirea societății și capitalul social, numărul și valoarea unitara a părților sociale, precum și numele titularului lor. De asemenea, va trebui să conțină și modul restrictiv de circulație al acestora recunoscut fiindcă potrivit normelor legale in vigoare cesiunea cotelor sociale este îngrădită.