Capitaluri Proprii

- ARGUMENT -

Capitalurile reprezinta resursele care contribuie la desfasurarea activitatii economice a societatilor comerciale. Cu ajutorul lor, societatea isi procura mijloacele economice necesare: utilaje, cladiri, mijloace de transport, stocuri de materii prime si materiale, obiecte de inventar, marfuri etc.

Din punct de vedere patrimonial, capitalurile sunt elemente de pasiv. Ele se formeaza la infiintarea societatii, pe parcurs se majoreaza sau se diminueaza, dupa caz, iar la incetarea activitatii se lichideaza.

Consider ca aceasta parte a contabilitatii este extrem de importanta pentru toti agentii economici, iar acestea sunt motivele pentru care am ales sa prezint contabilitatea capitalurilor proprii.

I.DELIMITARI PRIVIND CAPITALURILE PROPRII

Prin structura contabila de capitaluri sunt delimitate sursele de finantare stabile ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al intreprinderii. Determinativul “stabil” marcheaza prezenta acestor surse la dispozitia intreprinderii pe o perioada mai mare de un an. O asemenea trasatura reprezinta unul din elementele care pledeaza pentru desemnarea lor si pentru notiunea de capitaluri permanente.

Capitalurile proprii delimiteaza resursele financiare constituite prin : aportul proprietarilor, actionarilor sau asociatilor in calitatea lor de investitori de capital ; autofinantare, si anume prin capitalizarea profitului ; din alte surse financiare nerambursabile stabilite prin lege.

Prin recurs la cadrul IASC pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, capitalul propriu, ca structura descrisa in situatiile financiare reprezinta interesele reziduale ale proprietarilor (investitorilor) in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Capitalurile proprii se formeaza din contributii externe si contributii interne.

Sursele proprii sunt denumite si capital propriu si corespund finantarii proprii a mijloacelor aflate in circuitul patrimonial al intreprinderii. Din structura acestora fac parte : capitalul individual sau social, primele de capital, rezervele din reevaluare, rezervele intreprinderii, rezultatul reportat, rezultatul exercitiului, subventiile pentru investitii, provizioanele reglementate si fondurile proprii cu scop determinat.

In contabilitatea fluxurilor de operatii, dar mai ales in analiza financiara este necesar sa se faca distinctie intre situatia neta si capitalurile proprii. Schema adoptata in acest sens se prezinta astfel :

- Capital social (din care varsat) :

(+) Prime de capital

(+) Diferenta din reevaluare

(+) Rezerve

(+) Report la nou (+ sau -)

(=) Situatia neta dupa repartizarea rezultatului

(+) Provizioane reglementate

(=) Totalul capitalurilor proprii dupa repartizarea rezultatului

1.1.CLASIFICAREA CAPITALURILOR PROPRII

1.CAPITALUL SOCIAL

Capitalul individual sau social are un caracter avansabil si reprezinta sursa proprie permanenta a societatii comerciale, constituita la infiintarea acesteia prin aportul in bani sau bunuri aduse de actionari sau asociati si dezvoltata ulterior prin capitalizarea profitului si aporturi noi in bani si / sau in natura. Aportul in natura poate fi sub forma diferitelor categorii de bunuri de natura imobilizarilor si activelor circulante materiale, iar aportul in bani poate fi in numerar sau in cont la banca, conform statutului si contractului de societate.

Fiind un capital investit, asa cum se afirma in modelul contabil anglo-saxon, capitalul social reprezinta creante reziduale (rezidual claim), in sensul ca la lichidarea unei societati comerciale se achita mai intai drepturile creditorilor (si alte obligatii), iar ce ramane dup ace acestea sunt complet satisfacute, revine proprietarilor sau asociatilor.

Orice intreprindere, individuala sau societate, nu poate fi infiintata daca nu dispune initial de un capital minim. Proprietarul sau proprietarii trebuie sa angajeze un minim de aport, care constituie capitalul social.

Capitalul social se imparte in actiuni (la societatile pe actiuni) sau parti sociale (la societatile cu raspundere limitata). Fiecare asociat, in schimbul aportului sau, va primi un numar de parti sociale sau actiuni, care reprezinta dreptul sau asupra capitalului intreprinderii.

Actiunile sunt acte (hartii) de valoare care dau dreptul altor personae fizice sau juridice de a participa la formarea capitalului unei societati. Actiunea este deci, un titlu de participare care confera posesorului ei calitatea de asociat, dandu-i dreptul la o parte proportionala din beneficiile distribuite de societate. Se poate spune, de asemenea, ca actiunea este un titlu de coproprietate.