Cercetarea experimentală în contabilitate

I. Introducere

In aceasta lucrare ne-am propus sa prezentam o perspectiva a rolului cercetarii experimentale in contabilitate. Ne vom axa in primul rand pe implicatiile metodei experimentale in cercetarea contabila, si, deasemenea, vom include si problemele legate de teorie care reprezinta baza pentru multe cercetari experimentale in contabilitate.

Cercetarea experimentala a jucat un rol important in cercetarea contabila pentru mai bine de 40 ani. Aceasta cercetare se distinge de celelate forme ale cercetarii contabile empirice prin metoda ( experiment vs. studiu de caz, interviu) si adesea are ca baza teorii ( ex. Psihologie versus economie). Cercetare experimentală în contabilitate se distinge de alte cercetări empirice de contabilitate în primul rând prin utilizarea metodei experimentale de colectare a datelor empirice. (Laureen A. Maines, Gerald L. Salamon,Geoffrey B.,2006,10)

Cercetarea financiar-contabila este un domeniu larg care examinează comunicarea financiară între manageri, auditori, intermediarii de informaţii, şi investitori, precum şi efectele unor regimuri de reglementare cu privire la acest proces. O mare parte din această literatură se concentrează asupra managerilor şi auditorilor, deciziile de raportare şi relaţiile lor la previziunile analistilor şi a estimărilor valoare, deciziile investitorilor de tranzacţionare, şi preţurile de piaţă rezultate. Această hotărâre clară şi de luare a deciziilor a condus la numărul mare de studii experimentale de contabilitate financiară publicate în reviste de contabilitate în anii 1960 şi 1970. Începând cu mijlocul anilor 1990, a existat o renaştere de cercetari experimentale abordând chiar un spectru mai larg de probleme financiar-contabile. Cele mai multe dintre noile studii se concentreaza pe probleme de relevanţă clara pentru contabilitatea financiară, în special efectele cunoştinţelor de decizie şi motivaţie, mediul de informare complex, regulament,

strategie şi interacţiune.

Caracteristica cheie a metodei experimentale în comparaţie cu alte metode empirice este controlul cercetătorului asupra variabilelor. În schimb, alte metode empirice reflecta datele care apar în mod natural în lume (Simon şi Burstein 1985, 126). Cercetatorii nu au control asupra acestor variabile, deoarece acestea au avut deja loc sau nu sunt în mod inerent manipulabile (Kerlinger şi Lee 2000, 558). O altă trăsătură care distinge adesea cercetarea experimentală în contabilitate de alte cercetări empirice este teoria care susţine ipoteze de cercetare.

Abdel Khalik si Ajinkya (Malcom Smith, 2003, p 100) definesc exact natura unui experiment in care cercetatorul manipuleaza unul sau mai multe grupuri de subiecti (al caror numar in cadrul grupului variaza) care sunt atasati aleatoriu unor grupuri.

Aceste grupuri sunt tratate in mod diferit (termed treatments); uneori un grup poate sa nu primeasca nici un fel de tratament. Marele avantaj al experimentelor consta in abilitatea de a asigura un grad de validitate ridicat, ce se defineste prin cat de bine pot elimina explicatiile ulterioare. Experimentele, sunt potrivite pentru a raspunde unor intrebari legate de cercetarea relatiilor cauzale dintre variabile.

Gibbins si Salterio (Malcom Smith, 2003, p 100) sugereaza 4 puncte de plecare pentru o buna cercetare experimentala in contabilitate:

• O enuntare clara/concisa a problemei, descrierea importantei si contributia pe care o aduce solutionarea problemei.

• O enuntare concisa a teoriei care subliniaza procesul, in special enuntarea teoriei care conduce la un anunmit comportament si impactul contextului asupra teorie i.

• O proiectare/ un design experimental sonor – de vreme de pot aparea greseli/ erori fatale din cauza proiectarii inadecvate sau improprii.

• Recunoasterea importantei realitatii externe. Adica avem nevoie de locatii reale pentru experimente, apoi avem nevoie de explicatii teoretice imbogatite pentru rezultatul obtinut (se refera la comportamentul obtinut).

2. Teorie si context

Odata cu dezvoltarea cercetarii experimentale in contabilitate, la jumatatea anilor 70, s-a crezut ca folosirea subiectilor cu experienta sau expertilor specialisti ca si participanti este esentiala pentru a oferi validitatea externa necesara in cercetare. Ca si rezultat, majoritatea publicatiilor si-au exprimat preferinta pentru folosirea expertilor in orice cercetare experimentala. Acest lucru a impus o constrangere serioasa in implementarea muncii experimentale, in special in ultimii 10 ani, pentru ca a devenit din ce in ce mai dificil sa asiguri participarea a 4 experti mari/ specialisti, pentru cercetare experimentala.

Aceasta participare ramane esentiala pentru publicarea cercetarilor contabile experimentale in publicatiile importante; dar din fericire, pentru cercetarea experimentala din afara domeniului contabil, este recunoscut din ce in ce mai mult faptul ca participantii inlocuitori/ surogati/ neexperimentati ar putea detine competentele necesare pentru a participa.

Folosirea studentilor in proportie mare intr-un studiu a fost justificata de un numar de autori:

1. Ashton and Kramer 1980- intr-o recenzie/rezumat de cercetare atat in afaceri cat si in psihologie, explica faptul ca metoda/comportamentul de procesare a informatiei de catre studenti nu difera de luarea deciziilor in realitate;

2. Abdolmohammadi si Wright argumenteaza ca pentru problemele cu o structura decizionala importanta, performanta unui student nu ar trebui sa difere semnificativ de realitate;

3. cercetari mai vechi au relevat faptul ca nu exista diferente intre subiectii cu sau fara experienta atunci cand se fac experimente in care se folosesc informatii financiare- MacKay si Villarreal,1987; Stock si Watson. Bbrownell (1995, p.83) sugereaza ca asa-zisele deficiente ale folosirii studentilor in experimentele de laborator sunt exagerate. Acesta compara situatia cu cea a unei cercetari fara raspuns, sugerand ca trebuie sa demonstram si faptul ca diferentele sistematice exista si ca acestea sunt importante/ trebuiesc luate in calcul, inainte de a exclude folosirea studentilor surogati/inlocuitori