Cheltuielile Publice

Introducere

În cadrul proiectului o să facem o scurtă prezentare a cheltuielilor publice -exprimă raporturi social-economice în bani între stat şi membrii societăţii cu ocazia repartizării resurselor financiare pentru finanţarea obiectivelor sociale, culturale, economice, politice, administrative ale statului, dar și transferul de valoare (de putere, de cumpărare) intermediat de stat în favoarea beneficiarilor de bunuri şi servicii publice, putând avea caracter productiv sau neproductiv. În cea mai mare parte a lor, cheltuielile publice sunt neproductive, exprimând consumul final de PIB.

Modul în care statul înțelege să orienteze resursele pentru acoperirea acestor cheltuieli este determinat de politica promovată de Guvern în vederea satisfacerii nevoilor colective, având de cele mai multe ori motivații subiective decat motive de ordin economic rațional. În cele ce urmează vor fi analizate diversele categorii de cheltuieli publice, prevăzute și finanțate prin legea bugetară precum și impactul pe care acestea îl au asupra societății.

Vom încerca să punem în evidență multitudinea de direcții în care sunt distribuite resursele financiare publice, axându-ne, însă, mai mult pe cheltuielile privind cercetarea-dezvoltarea.

Cercetarea-dezvoltarea - activitatea sistematică și creatoare inițiată pentru a spori volumul de cunoștințe, inclusiv cunoștințele despre om, cultură și utilizarea acestora cunoștințe pentru noi aplicații.

Activitatea de cercetare-dezvoltare cuprinde:

-cercetarea fundamentală (scopul este unul general de avansare a cunoașterii fără obiective specifice);

-cercetarea aplicativă (presupune punerea în practică și aplicarea noilor cunoștințe dobândite);

-cercetarea de dezvoltare (fondată pe cunoștințe deja existente, ea urmărește aplicarea practică a acestora pentru obținerea unor rezultate cât mai bune).

Cheltuielile publice de cercetare sunt finanțate din: fonduri bugetare în special cele de cercetare-dezvoltare, ale industriei (în țările dezvoltate are o pondere de chiar 74,5 % din finanțările pe acest domeniu), ale universităților (de exemplu granturile acordate de Academia Romana), surse externe.

Caracteristici ale cheltuielor publice:

-au destinație precisă, limitate, fiind determinate și aprobate de autoritățile publice;

-în cazul propunerilor de proiecte normative , inițiatorii acestora au obligația să prevadă mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creșterea cheltuielii;

-cheltuielile nu pot fi înscrise în buget, angajate sau efectuate dacă un există o bază legală pentru acestea;

Cheltuielile publice includ cheltuielile bugetare, însă un tóate cheltuielile publice sunt bugetare. Caracteristici ale cheltuielilor bugetare:

-prevederea expresă în legea bugetară;

-respectarea strictă a destinației, confrom legii;

-efectuarea cheltuielilor bugetare nu este condiționată de existența resurselor;

-controlul asupra cheltuielilor bugetare.

Capitolul 1.Caracterizarea generală a cheltuielilor de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică

Cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, denumite în continuare cercetare-dezvoltare, sunt principalele activități creatoare și generatoare de progres economic și social.

Activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică reprezintă un factor important al dezvoltării economico-sociale precum şi un motor al progresului economico-social; ştiința şi tehnologia fiind componente de bază ale vieții moderne şi ajută direct statele în rezolvarea obiectivelor economice şi sociale, în realizarea dezvoltării durabile. Cheltuielile cu aceste activităţi de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică reprezintă un factor important de impulsionare a creşterii economice.

Sfera de cuprindere: unitățile specializate (cu activitate principal) în cercetare- dezvoltare, unitățile economice și sociale au colective de cercetare-dezvoltare, stațiuni și institute de cercetare-dezvoltare și clinicile universitare care au structuri de cercetare-dezvoltare, organizații non-profit care au desfășurat activitate de cercetare-dezvoltare.

Cercetarea-dezvoltarea- activitatea sistematică și creatoare inițiată pentru a spori volumul de cunoștințe, inclusiv cunoștințele despre om, cultură și utilizarea acestor cunoștințe pentru noi aplicații.

Datele statistice aferente activității de cercetare-dezvoltare includ și proiectarea tehnologică.

Cercetarea-dezvoltarea experimentală reprezintă activitatea sistematică și creatoare inițiată pentru a spori volumul de cunoștințe, inclusiv cunoștintele despre om, cultură și utilizarea acestor cunoștințe pentru noi aplicații.

Cercetarea-dezvoltarea experimentală (denumită în continuare cercetare-dezvoltare) cuprinde: cercetarea fundamentală, activitate experimentală sau teoretică inițiată în primul rand, pentru acumularea de noi cunoștințe privind aspectele fundamentale ale fenomenelor și faptelor observabile fără să aibă în vedere o aplicație deosebită sau specifică; cercetarea aplicativă, activitate de investigare originală în scopul acumulării de noi cunoștințe, fiind însă orientată, în principal, spre un scop sau un obiectiv practic specific; dezvoltarea experimentală, activitate sistematică, ce se folosește de cunoștintele existente acumulate de pe urma cercetării și/sau a experienței practice în vederea lansării în fabricate de noi materiale, produse și dispozitive, introducerea de noi procedee, sisteme și servicii sau îmbunătățirea substanțială a celor deja existente.

”În ultimele zile au fost discuţii „aprinse” (ghilimelele le explic imediat) despre bugetul alocat cercetării ştiinţifice pe anul 2009. Prestaţia doamnei ministru Andronescu a fost execrabilă, mai proastă decât de obicei: nu am auzit de fapt să se fi pronunţat în vreun fel constructiv de când e din nou în funcţie. A ieşit de la convorbirile din Guvern depre buget cu un „poate vom avea 6% din PIB”, iar despre cercetare a tăcut mâlc. Bugetul înseamnă cifre, care chiar dacă în cazul de faţă sunt nişte previziuni total aiurea sunt calculate şi procentele sunt foarte clare. De fapt, aşa cum veţi vedea în textul următor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării are alocate în varianta actuală a bugetului un jalnic 2% din PIB, din care oricum peste 30% sunt nişte virtuale „venituri proprii” în creştere de peste 2 ori faţă de 2008.

După câţiva ani în care bugetul alocat cercetării a crescut de la 0.13% din PIB în 2003 la 0.57% în 2008, sectorul începuse în sfârşit să dea semne timide de revigorare. Avem raportat la populaţie un număr de trei ori mai mic de cercetători decât media UE, iar unicul mod de creştere relativ rapidă a acestuia este reîntoarcerea în ţară a cercetătorilor români din străinătate. În condiţiile tăierii bugetului din 2009, vor pleca mai mulţi decât au venit în ultimii 3 ani, ceea ce ar fi o pierdere de nereparat în următorii 10-20 de ani. Nu se întoarce nimeni în ţară de la un salariu european sau american care permite un trai decent pentru ca dupa 1-2 ani să rămână fără serviciu pentru că politicienii s-au răzgândit în privinţa priorităţilor. Există chiar o lege şi un acord cu UE care interzic României să scadă fondurile alocate cercetării, acestea trebuind să ajungă la 1% din PIB anul viitor.