Comerț Electronic

CAPITOLUL I – INTRODUCERE ÎN COMERŢUL ELECTRONIC

1. 1 Conceptul de comerţ electronic

Odată cu răspândirea web-ului şi atingerea unei mase critice de utilizatori, firmele cu activitate de comerţ , analiştii, specialiştii în marketing s-au gândit că merită investit efort în punerea la punct a unor tehnologii care să transforme surferii web în potenţiali clienţi. Iniţial, site-urile web ale acestor firme conţineau doar informaţii de contact, oferte promoţionale sau chiar cataloage de produse sub forma unor pagini HTML statice. Lansarea unei comenzi de cumpărare a uneor produse se putea face eventual via fax, telefon sau e-mail. Pentru a putea intra în posesia produselor, clientul trebuia să plătescă contravaloarea produselor comandate iar banii să parcurgă drumul de la client la comerciant (vânzător). Plata se făcea de regulă prin mecanismele clasice, către un cont deschis de un comerciant la o bancă; presupunea deplasarea clientului la sediul unei instituţii cu profil bancar pentru a depune banii şi pentru a iniţia transferul acestora în contul comerciantului. În funcţie de politica adoptată de comerciant pentru a demara procesul de livrare a produselor de către client, acesta cerea sau nu confirmarea efectuării plăţii prin fax. Teoretic, acestă ultimă fază era cea mai lungă. Acum există posibilitatea de a face plata on-line utilizând un card de credit.

Conceptul de comerţ electronic nu este simplu de definit într -un enunţ cât mai cuprinzător. Astfel, definirile comerţului electronic de-a lungul timpului au fost următoarele:

- În concepţia Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare (OECD),comerţul electronic reprezintă desfăşurarea unei afaceri prin intermediul unei reţele Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc offline sau online.

- Comerţul Electronic constă în derularea unei afaceri, ca activitate generatoare de valoare, având ca suport reţeaua Internet şi utilizarea unor pachete de programe software specifice.

- În accepţiune „tradiţională”, comerţul electronic reprezintă utilizarea în reţele cu valoare adăugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente (EDI-Electronic Data Interchange), a comunicaţiilor fax, codurilor de bare, trasferului de fişiere şi a poştei electronice.

Extraordinara dezvoltare a interconectivităţii calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societăţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet, care să apeleze – pe lângă vechile servicii amintite – şi altele noi.

Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea, consultând cataloage electronice „on” pe web sau cataloage „off” pe CD-ROM şi plătind prin intermediul cărţilor de credit sau a unor portomonee electronice.

- O definiţie succintă şi larg acceptată este următoarea: Comerţul electronic este acea manieră de a conduce activităţile de comerţ care foloseşte echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potenţialii clienţi ) şi viteza cu care este livrată informaţia.

Pentru a asigura succesul pe termen lung al unui proiect de e-commerce, arhitectura acestuia trebuie proiectată cu grijă, ţinând cont de toate aspectele de business cu care se va confrunta sistemul, lăsând totodată portiţe care să permită adaptarea sa în timp, pe măsură ce apar noi provocări iar tehnologiile evoluează.

- Comerţul Electronic se referă la desfăşurarea activităţilor specifice mediului de afaceri utilizând în special mijloace electronice (reţele de calculatoare) într-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informaţii de afaceri. În comerţul electronic informaţia circulă direct între agenţii implicaţi în afacere (vânzător, cumpărător, bancă, trasportator, agent service), fără a mai utiliza suportul hârtie (imprimanta sau fax).

Termenul de comerţ electronic cuprinde o gamă largă de tehnologii. El acoperă EDI, mesageria, e-mail, Internetul, reţeaua de pagini web, intranetul (în interiorul unei întreprinderi există o reţea internă de calculatoare care funcţionează pe acelaşi principiu cu Internetul, are acelaşi aspect vizual, dar calculatoarele şi implicit documentele nu sunt vizibile decât pentru salariaţii întreprinderii. Este un fel de Internet la nivel de întreprindere. În domeniul intranet intră şi structurile organizatorice din afara sediului central, precum : sucursale, filiale, reprezentanţe, indiferent de poziţia lor geografică ) şi extranetul (este similar Internetului, dar include şi partenerii şi furnizorii principali. Este un fel de Internet la nivelul aşa numitului lanţ de valori al întreprinderii - value chain - sau al lanţului furnizor –supply chain). Termenul de comerţ electronic include, de asemenea, şi afacerile desfăşurate pe reţeaua de web-uri.