Companiile Transnaționale

Globalizarea înseamnă circulaţia liberă a capitalului, mărfurilor, tehnologiei, informaţiei şi într-o măsură mai mică a forţei de muncă.

Companiile transnaţionale (CTN), ca principal motor al globalizării, acţionează într-o economie globală care se referă la : producţie globală, capital global, piaţă globală.

Principalele motive care determină firmele să-şi internaţionalizeze activele sunt obţinerea unor profituri cât mai mari cu costuri mici şi a unei rentabilităţi sporite. Acestea se pot realiza prin valorificarea unor oportunităţi pe care le oferă alte ţări cu resurse materiale şi umane mai ieftine, prin pătrunderea pe pieţe avantajoase pentru export.

Companiile transnaţionale reprezintă un interes major şi pentru ţările gazdă deoarece prin transferul de capital, tehnologie, management performant se creează noi locuri de muncă acolo unde se deschid întreprinderi noi, care fac să crească productivitatea muncii, care la rândul ei aduce cu sine salarii mai bune pentru angajaţii din ţara gazdă.Produsele devin mai competitive pentru export iar creşterea volumului de produse la export îmbunătăţeşte balanţa de plăţi, creşte venitul la buget. CTN joacă un rol important în promovarea exporturilor, accentuarea transferului de capital şi tehnologie, în infuzia de competenţe manageriale de înaltă calificare. În procesul globalizării lor firmele au parcurs trei stadii: creşterea ponderii exporturilor în totalul producţiei lor, globalizarea producţiei prin construcţia de întreprinderi în afara graniţelor şi globalizarea competenţelor şi a sistemelor organizaţionale, ceea ce înseamnă abilitate de a opera la cele mai înalte standarde pretutindeni în lume. Astfel companiile transnaţionale se afirmă ca principala forţă a globalizării economice.

Însă procesul de globalizare are efecte adverse atât pentru ţările gazdă cât şi pentru ţările de origine manifestate prin: transferul în alte ţări a unei părţi din activele CTN contribuie la reducerea locurilor de muncă şi creşterea şomajului în ţările de origine.

Totodată creşterea şomajului se poate realiza prin creşterea productivităţii muncii, prin transferul de tehnologie, informaţii, inovaţii în ţările gazdă şi astfel categoriile necalificate sau cu o calificare mai redusă sunt defavorizate. De asemenea ţările gazdă sunt nemulţumite de faptul că operaţiunile de cercetare-dezvoltare se află în ţările de origine ale CTN, iar inovaţiile tehnologice nu sunt implementate concomitent în ţările gazdă.

-Istoricul companiilor transnaţionale

Conform UNCTAD, instituţia cea mai specializată în domeniul cercetării tranzacţiilor internaţionale şi a impactului acestora pentru diferite grupuri de ţări, “companiile transnaţionale (CTN) sunt întreprinderi alcătuite din una sau mai multe firme-mamă şi filialele acestora în străinătate. Firma-mamă este o întreprindere care controlează activele altor entităţi în ţări diferite de ţara sa de origine, de obicei prin deţinerea unei ponderi din totalul acţiunilor acestora (ponderea necesară variază, fiind considerată peste 10% in SUA şi peste 25% în Uniunea Europeană).” Filiala din străinătate este o întreprindere în cadrul căreia un investitor rezident în altă ţară deţine un pachet de acţiuni care îi oferă posibilitatea de decizie şi control şi participarea directă la conducere.

Potrivit raportului World Investment Report (1997) numărul CTN era estimat la cca 44500 firme cu aproape 280000 filiale care controlează mai mult de o treime din activitatea sistemului privat mondial.

Date mai recente arată creşterea într-un ritm alert a CTN şi filialelor. În economia mondială în anul 2002 sunt peste 63000 CTN cu peste 820000 filiale răspândite în întreaga lume , acoperind toate domeniile de activitate. Peste 90% din CTN îşi au sediul în ţările Triadei. Topul celor 100 din cele mai mari este astfel distribuit : 49 se află în Europa Occidentală, 26 în SUA, 18 în Japonia, 2 în Australia, 2 în Canada, 2 în China, câte 1 în Mexic şi Venezuela.

La nivelul anului 1992, ponderea în PIB-ul mondial a primelor societăţi transnaţionale, a crescut în anul 1992 de la 27.2% la 24.7% , scăzând în anul 1998 la 26.3%.

Din punct de vedere istoric se pot distinge mai multe etape în apariţia şi dezvoltarea spectaculoasă a companiilor transnaţionale.

a) Înainte de 1945: primele extinderi internaţionale

În primele decenii ale secolului XX, numărul întreprinderilor industriale moderne din SUA era considerabil mai mare decât cel din Marea Britanie sau Germania, celelalte puteri industriale ale lumii. Încă dinaintea primului război mondial, anumite companii americane realizaseră investiţii directe în afara graniţelor naţionale.

Una dintre primele companii americane ce s-a extins pe plan internaţional a fost Standard Oil Trust, urmată de Ford , care şi-a deschis câteva filiale străine înainte de 1914. Alte companii care au efectuat investiţii extinse în străinătate au fost General Electric si Vacuum Oil (predecesoarea firmei Mobil). După 1914 acest proces s-a accelerat mărindu-se influenţa companiilor transnaţionale americane. Acest proces se explică prin dimensiunea mare a pieţei locale şi în creşterea standardului de viaţă în SUA, care au dus la proliferarea companiilor moderne, integrate.