Comparație în sistemul contabil din Franța și cel din Marea Britanie

SISTEMUL CONTABIL DIN MAREA BRITANIE

Contabilitatea, in ceea ce priveste tehnica si informatia, are obiectivul de a masura si de a trduce activitatile unei entitati (activitati juridice pentru conturile sociale si activitati economice pentru conturile consolidate). Dar aceasta masurare este afectata direct de regulile si normele de elaborare care sunt la randul lor, rezultate ale unor elemente precum cultura, dezvoltarea economica, istoria , institutiile in masura sa stabileasca reguli contabile. In acest sens contabilitatea este o miza socio-culturala, care scoate in evidenta consensul social de la baza contabilitatii.

Sistemele contabile naţionale nu sunt echivalente, acestea fiind caracterizate de norme şi practice care diferă de la o zonă la alta, respectiv de la o ţară la alta. Principalii factori care stau la baza diferenţierilor între referenţialele contabile sunt:

- Tipul sistemului de drept, acesta putând fi de drept scris sau cutumiar

- Structura furnizorilor de fonduri, aceştia fiind investitorii sau creditorii bancari

- Rolul fiscalităţii, în sensul dacă contabilitatea este conectată sau deconectată de fiscalitate

- Rolul profesiei contabile liberale

- Teoriile şi teoreticienii

- Factorii culturali şi influenţa lor asupra sistemului contabil

- Accidente ale istoriei

În urma recunoaşterii acestor factori ce stau la baza diferenţelor dintre sistemele contabile se pot contura două mari grupe de zone contabile, acestea fiind zona ţărilor continental- europene şi zona ţărilor anglo- saxone. Din ţările continental- europene se pot enumera Franţa, Germania, Italia, Elveţia, etc, iar din zona ţărilor anglo- saxone fac parte Statele Unite, Marea Britanie, Canada, etc.

Astfel făcând referire la aceşti factori de influenţă, putem spune că în ţările anglo- saxone companiile îşi obţin finanţarea în special de la investitori, aceştia fiind şi principalii utilizatori ai situaţiilor financiare întocmite. În aceste ţări în care tipul de drept predominant este cel cutumiar normalizarea contabilă se efectuează prin existenţa unui număr minim de reglementări legale, la bază stând normele elaborate de profesia contabilă liberală. Un rol foarte important în ţările ce practică o contabilitate de tip anglo- saxonă îl joacă raţionamentul profesional. Acest tip de contabilitate este deconectată de fiscalitate, astfel calculul taxelor şi al impozitelor având un rol secundar.

În schimb, în ţările continental- europene, reglementarea legală joacă un rol determinant în normalizarea contabilă, ceea ce conferă o flexibilitate destul de redusă a sistemului contabil. În aceste ţări băncile sunt cele care asigură în cea mai mare parte finanţarea companiilor. Acest tip de contabilitate, cel continental- european, este conectat la fiscalitate, astfel punându-se un accent destul de mare pe calcularea taxelor şi a impozitelor.

1. Scurt istoric al sistemului contabil britanic

Sistemul contabil din Marea Britanie are diverse particularităţi care îl diferenţiază de sistemul contabil practicat de ţările continental- europene. Aceste particularităţi constau în poziţia independentă pe care specialiştii contabili o au şi rolul important al acestora în normalizarea contabilităţii naţionale, în orientarea informaţiilor financiare către investitori, în participarea nesemnificativă a statului în reglementarea contabilă, adică a deconectării de la fiscalitate. În Marea Britanie, totuşi, regulile contabile sunt mai stricte decât cele din Statele Unite. Acestea sunt reglementate de acte legislative, de cerinţele Bursei de Valori, de standarde de evidenţă obligatorii şi recomandate, de cerinţele Directivelor Europene şi de recomandările date de Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Britanicii au încercat să dea naştere în imperiul lor la o şcoala de contabilitate anglo- saxonă, ccea ce au şi reuşit importând de la italieni contabilitatea în partidă dublă. Apoi, britanicii au exportat în ţările continental- europene propriile concepte cu privire la “imaginea fidelă” si la “cultura profesiei contabile de tip liberal”.

În Marea Britanie, revoluţia industrială este cea care a influenţat în mod decisiv evoluţia sistemului contabil, prin dezvoltarea şi creşterea economică. Astfel în urma revoluţiei industriale au aparut primele reglementări contabile, ce aveau ca obiect doar societăţile pe acţiuni. La începutul secolului XIX, în lipsa unei legi privind înregistrarea societăţilor, crearea acestora se putea realiza numai pe baza unui mandat regal sau pe baza unui acord al Parlamentului. În acea perioadă, regulile contabile făceau parte din statutul societăţii. Aflat în faţa unui număr destul de mare de cereri de înfiinţare de societăţi, în anul 1844, guvernul britanic a adoptat legea Joint Stock Companies Act care permitea crearea societăţilor fără a mai fi necesară aprobarea Parlamentului. Această lege solicita, însă, prezentarea unui bilanţ complet şi fidel, “full and fair”, fără să specifice însă şi conţinutul acestora. De asemenea, bilanţul trebuia să fie supus controlului acţionarilor.

În 1855 o nouă lege îmbunătăţea statutul acţionarilor, prin prevederea unei responsabilităţi limitate la capitalul subscris, iar în 1856 o a treia lege propunea elementele de conţinut ale bilanţului contabil, deşi întocmirea şi auditarea bilanţului deveneau facultative prin textul legii. Începând cu 1900, prin legea Companies Act se impune din nou obligativitatea întocmirii şi auditării bilanţului contabil, legea solicitând ca bilanţul să redea o imagine adevărată şi exactă cu privire la situaţia financiară.