Concepte Teoretice Privind Organizarea și Conducerea Contabilității

CAPITOLUL I

Concepte teoretice privind organizarea şi

conducerea contabilităţii

1.1 Definirea şi structura imobilizărilor. Locul imobilizărilor corporale şi a celor necorporale în cadrul Patrimoniului

ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă îndelungată (mai mare de un an) în activitatea întreprinderii şi care nu se consumă la prima utilizare.

Imobilizările cuprind, în general, valorile economice de investiţie care constituie baza şi mijloacele de acţiune ale unităţii patrimoniale, concretizându-se atât prin durata şi durabilitatea lor mai îndelungată (mai mare de un an) cât şi participarea repetată la circuitul economic.

În literatura de specialitate, imobilizările sunt definite ca acele valori patrimoniale destinate de a servi de o manieră durabilă, pe o perioadă mai mare de timp (de regulă mai mare de un an) activitatea întreprinderii.

Deci funcţia acestor bunuri este fixată în activitatea economică şi socială a unităţii patrimoniale, fără ca prin destinaţia lor să se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializării.

Caracteristica lor de bază constă în faptul că ele nu se consumă şi nu se înlocuiesc după prima utilizare.

Imobilizările prevăzute în activul bilanţului sunt numai bunurile sau drepturile reale ce constituie proprietatea unităţii patrimoniale. Bunurile pe care aceasta le utilizează, dar care nu sunt proprietatea sa, nu trebuie să figureze în bilanţ.

Având în vedere modul de participare la exploatare, structura tehnică şi comportamentul lor economic, activele imobilizate sunt grupate în următoarele categorii:

a) Active imobilizate necorporale (imobilizări necorporale sau active intangibile). Sunt acele valori ce se utilizează o perioadă mai mare de un an, contribuind direct sau indirect la profitul întreprinderii. Caracteristica de bază a acestor imobilizări este dată de faptul că ele nu îmbracă o formă concret materială.

b) Active imobilizate corporale (imobilizări materiale, active fixe tangibile). Sunt reprezentate de acele bunuri materiale obţinute de o unitate patrimonială pentru a fi utilizate o perioadă îndelungată, în producţia de bunuri sau prestare de servicii, fie pentru a fi închiriate terţilor, fie pentru susţinerea activităţii administrative. Ele deţin ponderea cea mai mare în totalul activelor imobilizate.

c) Active imobilizate financiare (active fixe financiare, investiţii financiare sau de portofoliu). Cuprind acele valori financiare investite de o unitate patrimonială în capitalul altor societăţi, pe o perioadă mai mare de un an, şi care aduc profit investitorului sub formă de dividend sau dobândă.

d) Active imobilizate în curs (neterminate). Se concretizează în lucrări de investiţii care la sfârşitul exerciţiului nu sunt terminate şi care la finalizare se regăsesc, de regulă, sub formă de imobilizări corporale şi mai rar, sub forma imobilizărilor necorporale.

În ceea ce priveşte evaluarea activelor imobilizate, aceasta se face diferit, în funcţie de modul de dobândire.

Ca regulă generală, elementele activului imobilizat sunt înscrise în bilanţ la valoarea lor de intrare (contul istoric) sau , dacă este cazul, la cea rezultată din reevaluare. Ele figurează la această valoare pe toată durata existenţei lor, chiar dacă sunt parţial amortizate.

Valoare de intrare a unei imobiliz ări corespunde costului său de achiziţie sau costului de producţie dacă este produsă în cadrul aceleaşi unităţi patrimoniale, sau la valoarea de utilitate, dacă bunurile de această natură intră în patrimoniul unităţii cu titlu gratuit.

Costul de achiziţie al unei imobilizări este egal cu preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare în gestiune a bunului respectiv.

Costul de producţie al activelor imobilizate create în aceiaşi unitate patrimonială include costul de achiziţie al materialelor şi utilajelor încorporate, celelalte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte repartizate raţional asupra bunului obţinut.

Valoarea de utilitate a imobilizărilor intrate cu titlu gratuit se apreciază în funcţie de preţul pieţei din momentul intrării, gradul de uzură estimat (atunci când acestea sunt parţial uzate) şi utilitatea acestora pentru unitatea patrimonială respectivă.1

1.1.1 Imobilizări necorporale

A. Definiţie şi structură

Imobilizări necorporale (numite şi active intangibile sau active nemateriale) sunt active care se prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate. Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România definesc imobilizările necorporale ca fiind active identificabile