Concepte teoretice privind organizarea și conducerea contabilității imobilizărilor corporale și necorporale

CAP I. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILITATII IMOBILIZARILOR CORPORALE SI NECORPORALE.

1.1. Definirea si structura imobilizarilor. Locul imobilizarilor necorporale si a imobilizarilor corporale in cadrul patrimoniului.

Obiectul contabilitatii il constituie reflectarea in expresie baneasca a patrimoniului aflat în gestiunea agentilor economici, a miscarii si transformarii lui ca urmare a operatiilor economice si a rezulatelor obtinute.

Prin patrimoniu se intelege totalitatea bunurilor cu valoare economica pe care le gestioneaza un agent economic, precum si totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care acesta si le asuma in legatura cu bunurile si valorile economice pe care le poseda. Ecutia juridica a patrimoniului este:

Patrimoniul entitatii este reflectat de contabilitate sub aspectul componentei lui si sub aspectul provenientei.

Existenta, functionarea si dezvoltarea unei intreprinderii presupune consumari de mijloace banesti concretizate in bunuri sau servicii achizitionate. Beneficiile asteptate de pe urma exploatarii acestora se obtine fie in perioada curenta, fie pe perioada viitoare. Daca beneficiile se obtin in perioada curenta, contravaloarea bunurilor si serviciilor consumate devine cheltuiala in aceeasi perioada. Daca beneficiile se astepata in perioade viitoare, atunci valorile bunurilor si serviciilor vor fi considerate active imobilizate in perioada curenta iar platile efectuate pentru procurarea lor vor fi capitalizate (valorificate, fructificate in perioadele urmatoare).

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii - economice viitoare detinute de o intreprindere pe o perioada mai mare de un an. Beneficiile economice viitoare reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie al intreprinderi sau de echivalente de trezorerie catre intreprindere. Potentialul poate fi unul productiv, fiind parte a activitatilor de eploatare ale intreprinderii in functie de forma de existenta pe care o imbraca, activele imobilizate se impart in trei categorii:

In Reglementarile contabile conforme cu directivele europene si in Standardele Internationale de Contabilitate (IAS 16 “imobilizaticorporale", IAS 38 “imobilizari necorporale" si partial 1AS 32 “instrumente financiare: prezentare si descriere" si IAS 39 “instrumente financiare: recunoastere si evaluare") cele trei forme de existenta a activelor imobilizate sunt definite astfel:

• Imobilizarile corporale - sunt active detinute pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si sunt utilizate pe o perioada mai mare de un an;

• Imobilizarile necorporale - sunt active identificabile, fara suport material, detinute pentru utilizare in procesul de productie sau fumizare de bunuri sau servicil, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative;

• Imobilizarile financiare - sunt valori detinute la intreprinderile afiliate sub forma de actiuni, imprumuturi acordate acestora, interese de participare, imprumuturi acordate intreprinderilor de care., compania este legata in virtutea intereselor de participare, alte investiti detinute ca imobilizari si alte imprumuturi.

Structura imobilizarilor necorporale

Normele contabile definesc imobilizarile necorporale ca active identificabile, nemonetare, fara suport material si detinute pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative.

Asa cum sunt definite, imobilizdrile necorporale se delimiteaza de imobilizdrile corporale, in primul rand, prin caracteristicile lor de identificabilitate si forma nemateriala, iar de activele circulante prin natura si durata de utitizare a lor.

Ca structura imobilizarile necorporale cuprind:

• Cheltuieli de constituire;

• Cheltuieli de dezvoltare;

• Concesiuni, brevete, licente, marci de fabricatie, alte drepturi si valori asimilate;

• Fond comercial;

• Imobilizari necorporale in curs de executie;

• Avansuri acordate pentru imobilizari necorporale.

Active de natura cheltuielilor de constituire sunt cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unei entitati (taxe si alte cheltuieli de inscriere si inmatriculare, cheltuieli privind emisiunea si vanzarea de actiuni si obligatiuni, precum si alte cheltuieli de aceasta natura, legate de infiintarea si extinderea activităţii entitatii).

O entitate poate include cheltuielile de constituire la "active", caz in care poate imobiliza cheltuielile de constituire. In aceasta situatie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate in cadrul unei perioade de maximum cinci ani.

In situatia in care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nici o distribuire din profituri, cu exceptia cazului in care suma rezervelor disponibile pentru distribuire si a profitului reportat este cel puţin egala cu cea a cheltuielilor neamortizate.

Active de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte, in scopul realizarii de produse sau servicii noi sau imbunatatite substantial, inaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizarii.