Contabilitate creativă

I. Introducere in contabilitatea creativă

Conceptul de contabilitate creativă se utilizează, de regulă, pentru a descrie procesul prin care profesionistii contabili isi folosesc cunostintele in scopul manipulării cifrelor incluse in conturile anuale.

Datorită complexității și incertitudinii mediului contabil în care întreprinderea își desfășoară activitatea, sunt prezente mai multe politici și/sau tehnici de estimare pentru rezolvarea unei probleme. Existența acestora determină alegerea unei politici sau estimări care să se potrivească cel mai bine specificului și domeniului de activitate al întreprinderii, în vederea obținerii unei imagini reale a situației financiare a întreprinderii. Această alegere este percepută de sistemul contabil ca o opțiune contabilă în tratarea unei tranzacții, eveniment sau situații a întreprinderii.

Existența unui număr ridicat de opțiuni contabile oferă libertate interpretării și, implicit, aplicării acestora în activitatea contabilă. Astfel, fără a se îndepărta de normele și exigențele contabile, este oferită posibilitatea „cosmetizării” rezultatelor.

Libertatea dată de existența diverselor opțiuni contabile și de suplețea regulilor juridice și contabile poate fi utilizată în scopul creării unei anumite imagini a situației financiare a întreprinderii. Distorsionarea realității economice a întreprinderii prin intermediul tehnicilor, opțiunilor și libertăților lăsate de textele juridice în domeniu poate duce la apariția fenomenului de contabilitate creativă.

Termenul de contabilitate creativă este folosit de multă vreme în Marea Britanie, fiind preluat în diverse lucrări de specialitate și sub denumirea de contabilitate imaginativă, contabilitate de intenție sau inginerie contabilă.

Astfel, contabilitatea creativă este considerată ca fiind un instrument de sprijin managerial, folosit pentru a promova și susține imaginea companiei, cât și de a selecționa informația, astfel încât datele oferite să susțină interesele pe care le urmaresc.

În completarea acestei direcții de orientare a definirii contabilității creative, din definițiile diverșilor autori rezultă urmatoarele caracteristici comune:

- contabilitatea creativă nu implică încălcarea prevederilor legale;

- contabilitatea creativă presupune un exercițiu creativ de a trata inovațiile juridice, economice și financiare, pentru a oferi soluții în favoarea celor interesați, manipulând breșele și lacunele legale și profesionale;

- tehnicile și practicile oferite de contabilitatea creativă au ca rezultat o distorsionare a realității în scopul servirii anumitor interese.

Totuși, unii autori atribuie contabilității creative rolul de stimulent al evoluției contabile, această orientare a profesiei contabile apărând datorită procesului evolutiv al tuturor domeniilor economico-sociale, ca o inovație, creativitatea fiind considerată o virtute atâta timp cât scopul ei este găsirea unor metode mai bune, mai eficiente de rezolvare a unor probleme.

Opiniile pozitive despre contabilitatea creativă subliniază faptul că fără creativitatea profesioniștilor contabili, nu ar fi fost posibile evoluțiile produse în sfera contabilității.

Analizând definițiile de mai sus, putem preciza factori susceptibili să stimuleze tehnicile de contabilitate creative:

- costurile rezultate din conflictul de interese: în cazul în care remunerațiile managerilor sunt calculate pe baza rezultatului contabil, aceștia vor fi tentați să facă apel la acele proceduri contabile ce le permit menținerea acestor drepturi la un nivel ridicat;

- incompetența managerilor: în acest caz, contabilitatea creativă poate fi „începutul sfârșitului”, deoarece managerii incompetenți își concentrează atenția asupra unor aranjamente particulare și neglijează sistemul de informare și ratele financiare;

- puncte nevralgice ale conceptelor contabile: absența unui standard sau interpretări solicită managerilor dezvoltarea unui set de principii de bază, convenții și practici contabile potrivite situației întâmpinate;

- atitudinea utilizatorilor de informații financiare: prin importanța excesivă acordată rezultatului se incurajează societățile la „cosmetizarea” performanțelor pentru a satisface exigențele acestora;

- influența regulilor fiscale: „aspectele de formă (substanța fiscală) sunt prioritare celor de fond (substanța economică) în interpretarea tranzacțiilor și a evenimentelor economice”.