Contabilitate de gestiune și analiza economico-financiară

1. Tehnologia producţiei şi structura organizatorică a activităţii de producţie (exploatare) şi administrative

Contabilitatea de gestiune, fiind o contabilitate analitică a exploatării, este într-o foarte mare măsură influenţată de condiţiile concrete ale întreprinderilor din diferitele ramuri şi subramuri ale economiei naţionale. Profilul întreprinderii, tehnologia şi organizarea producţiei, structura organizatorică şi dimensiunea întreprinderii, metodele şi tehnicile de management adoptate sunt aspecte cu un pronunţat caracter specific diferitelor întreprinderi şi tot atâţia factori care condiţionează organizarea contabilităţii de gestiune.

1.1. Tehnologia producţiei

În vederea îndeplinirii obiectului de activitate care constă în fabricarea pieselor pentru export, S.C. C.M.C. S.A. Măgura se foloseşte de utilaje, majoritatea pe bază de comandă numerică, precum şi de calificarea şi priceperea angajaţilor. Utilajele avute în dotare în secţiile de producţie ale societăţii sunt:

- strung paralel universal;

- strung orizontal pe bază de comandă numerică;

- freză universală;

- maşini găurit pe bază de comandă numerică;

- maşină de honuit;

- maşini de rectificat pe bază de comandă numerică;

- maşină de ascuţit;

- cuptoare pentru tratament termic;

- cuptor de revenire;

- instalaţii de răcire;

- instalaţie de amoniac;

- maşină de spălat piese;

- echipamente de control metalografic;

- dispozitiv prereglare scule;

- micrometru;

- obiectiv lentile microscop;

- instalaţie spălare ultrasonic;

- maşină degresat piese.

1.2. Structura organizatorică a activităţii de producţie

Gruparea activităţii de producţie pe secţii de producţie influenţează organizarea cotabilităţii cheltuielilor de exploatare şi calculaţiei costurilor, în special sub aspecul localizării cheltuielilor, al eşalonării lucrărilor de calculaţie. Cheltuielile de exploatare vor fi delimitate pe locuri de cheltuieli, adică pe secţii – de bază şi auxiliare, şi în acest fel vor fi evidenţiate în conturile sintetice şi analitice de gestiune.

Pentru a ajunge la client, un produs finit parcurge mai multe etape prin secţiile societăţii, şi anume:

Etapa 1: Primirea comenzii şi întocmirea fişei tehnologice

Societatea fabrică piese pe baza comenzilor primite de la clienţi. În momentul primirii unei cereri de fabricare a unui anumit tip de piese, societatea întocmeşte fişa tehnologică a piesei respective pe baza cerinţelor şi necesităţii clientului, moment în care se stabileşte costul prestabilit al unei piese cerute şi, în funcţie de acesta, precum şi de preţurile practicate pe piaţa competitivă, se comunică clientului un preţ de vânzare.

Etapa 2: Lansarea comenzii – Secţia de Strung

În momentul primirii comenzii, aceasta se lansează şefului secţiei de strung, care împreună cu administratorul stabileşte necesarul de materiale pentru îndeplinirea acesteia.

Etapa 3: Recepţia materiei prime, respectiv oţel.

Materia primă utilizată de societate pentru obţinerea produselor finite este oţelul aliat, importat de la diferiţi furnizori externi.

Oţelul este un aliaj ce conţine ca elemente principale fierul şi carbonul, având un conţinut de carbon sub 2,11 %. Aliajele fier-carbon cu mai mult de 2,11% carbon se numesc fonte. Oţelurile sunt materialele cu cea mai largă utilizare în industrie. Proprietăţile lor pot să varieze în limite foarte largi în funcţie de conţinutul de carbon şi de alte elemente de aliere.

În funcţie de conţinutul în elemente de aliere, oţelurile se împart în:

- oţeluri nealiate (numite şi oţeluri carbon), care conţin ca elemente principale doar fierul şi carbonul;

- oţeluri aliate, care pe lângă fier şi carbon conţin şi alte elemente: nichel, crom, molibden, vanadiu etc.

Oţelul achiziţionat de societatea în vederea fabricării pieselor pentru export se livrează sub formă de bare de diferite lungimi şi diametre.