Contabilitate managerială. Metoda pe comenzi

INTRODUCERE

Metoda pe comenzi presupune organizarea evidenţei contabile analitice a cheltuielilor de producţie pe fiecare comandă, iar în cadrul acesteia, pe secţii, ateliere sau centre de producţie, dacă este cazul şi în cadrul acestora, pe articole de calculaţie.

Astfel că, această metodă prezintă următoarele avantaje şi dezavantaje:

Avantajele metodei pe comenzi

- Asigură o individualizare maximă a cheltuielilor directe, o bună localizare a cheltuielilor indirecte care, în final, conduc la stabilirea unui cost exact al produselor sau lucrărilor obţinute precum şi o calculare a costului unitar al produsului cât mai aproape de realitate.

- Determinarea producţiei în curs de execuţie la finele lunii se face cu exactitate, valoarea acesteia reprezentând cuantumul cheltuielilor efectuate cu comenzile ce se află în curs de fabricaţie.

- Are o aplicabilitate uşoară şi nu necesită multă energie şi timp

Dezavantajele metodei pe comenzi

- Nu asigură la finele perioadei de gestiune cunoaşterea costurilor reale de producţie,întrucât execuţia unor comenzi continuă şi în perioadele viitoare.

- Calcularea costului efectiv al comenzii la terminarea acesteia în totalitate nu permiteurmărirea operativă a costurilor în cazul comenzilor de lungă durată,

- Posibilitatea trecerii unor consumuri de materiale şi manoperă în cadrul aceluiaşi produsde la o comandă la alta, denaturând costul produselor,

- La sfârşitul perioadei de gestiune apar multe comenzi în curs de execuţie, iar determinarea şi evaluarea producţiei neterminate necesită un mare volum de muncă,putând influenţa exactitatea, calitatea şi operativitatea indicatorilor calculaţiei.

- Evaluarea la costul standard, normat sau a unui produs similar fabricat anterior aproduselor predate parţial clienţilor înainatea terminării integrale a comenzii face ca devierile faţă de costul efectiv al produselor să fie suportat de ultima parte din comandarespectivă, denaturându-se astfel costurile perioadei.

1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND METODA PE COMENZI

1.1. Conditii de aplicare a metodei, caracterizare si modelele de calcul

Metoda se aplica în entitatile cu productie individuala si în cele cu productie de serie mica (ex: entitatile din industria constructoare de masini, mobila, confectii, etc). Având la baza conceptul costurilor complete, metoda pe comenzi presupune desfasurarea lucrarilor de calculatie potrivit etapelor specifice metodelor absorbante, inclusiv etapa determinarii cantitative si valorice a productiei în curs de executie în etapa de postcalcul.

Purtatorul de cheltuieli folosit obligatoriu în programare este produsul, iar cel utilizat pentru urmarirea costurilor de productie este comanda. Obiectul comenzii este diferit, dupa cum este vorba în productia individuala care se organizeaza, de regula, în varianta fara semifabricate sau de productia de serie care poate fi organizata si condusa atât în varianta fara semifabricate, cât si în varianta cu semifabricate.

Astfel, în cazul productiei fara semifabricate, comanda are ca obiect un produs sau un lot de produse, calculatia nefacând nici un fel de separare a cheltuielilor pe seama partilor sau reperelor componente. Ea, releva cel mult partea cu care participa în fabricatie si respectiv la formarea costurilor fiecare sectie de productie. În cazul produselor deosebit de complicate si cu ciclu lung de fabricatie, comenzile pot avea ca obiect nu produsul în întregime, ci o anumita parte asamblabila a acestuia, urmarirea si înregistrarea cheltuielilor efectuându-se în aceleasi conditii.

Modelul sintetic privind calculul costului unei comenzi ia forma:

unde:

Ct – costul efectiv al comenzii;

s – sectiile de fabricatie care contribuie la executarea comenzii;

Chd – cheltuielile directe dintr-o sectie la nivelul unui articol de calculatie;

d – articolele de calculatie care formeaza cheltuielile directe;

Chi – cheltuielile indirecte dintr-o sectie la nivelul unui articol de cheltuieli;

i – articolele de cheltuieli indirecte.