Contabilitatea ajustărilor din deprecierea creanțelor

CAP.1 OBIECTIVE

1.1 Identificarea activelor care au inregistrat pierderi de valoare

Aplicarea principiului prudentei si evaluarii bilantiere, corelata cu gestiunea intreprinderii, impune cu precadere calculu si inregistrarea in contabilitate ajustarilor pentru depreciere, ajustari reglementate si stabilite prin intermediul Standardelor Internationale de Raportare Financiara: IAS 2, IAS 36, IAS 38, IAS 39.

Evaluarea bilantiera trebuie facuta intr-o maniera prudenta (conform pricipiul prudentei), la data bilantului fiind necesar a se recunoaste doar profitul realizat, tinandu-se cont de toate datoriile viitoare si pierderile potentiale intalnite in exercitiile anterioare. Astfel, vom recunoaste deprecierile care se impun, indiferent daca avem de-a face cu un rezultat pozitiv (profit) sau unul negativ (pierdere).

Impactul acestor ajustari asupra relatiei rezultat financiar-trezorie, este unul important, deoarece ele nu angajeaza fluxuri de trezorerie, respectiv plati. In urma calcularii si inregistrarii in contabilitate, ele se includ in cheltuielile de exploatare in exercitiu financiar in care sunt constituite sau modificate.

Astfel, in exercitiul in care se constata, rezultatul financiar se diminueaza, conducand totodata la cresterea disponibilitatilor banesti in contul current, peste nivelul rezultatului, intr-o marime direct proportional cheltuielilor calculate. Insa, in exercitiul urmator, in momentul ajustarii valorii deprecierii constituite anterior, anularii sau modificarii acesteia, are loc o crestere a rezultatului financiar (prin trecerea valorii aferente depreciere pe venituri). De aceasta data disponibilitatile banesti din contul curent nu mai sunt influentate.

Analizand si comparand cele doua rezultate, din cele doua exercitii financiare, rezultatul financiar si disponibilitatile banesti din contul curent sunt egale.

Ceea ce determina natura si structura deprecierilor activelor entitatilor economice il constituie obiectul de activitate al lor, determinand aparitia acelor ajustari specifice: ajustari pentru deprecierea stocurilor, ajustari pentru deprecierea creantelor, ajustari pentru deprecierea imobilizarilor corporale/necorporale, ajustari pentru deprecierea activelor financiare.

Intreprinderea dobandeste si utilizeaza active cu speranta obtinerii de avantaje economice viitoare. Evaluarea initiala a acestor avantaje se face de cele mai multe ori la un cost de achizitie sau la un cost de productie.

Unele active( de exemplu stocurile) isi consuma avantajele dintr-odata, valoarea lor fiind trecuta pe cheltuieli, in timp ce altele, precum imobilizarile necorporale si corporale, isi consuma avantajele economice treptat iar acest consum este reflectat in contabilitate prin cheltuieli cu amortizarea.

IAS 36”Deprecierea activelor” se aplica investitiilor in filiale, intreprinderi asociate si asocieri in participatie. La un moment dat putem constata ca avantajele economice asociate unui activ sunt substantial mai mici decat cele estimate initial. In aceasta situatie, intrepriderea nu mai poate reflecta in bilant activul respectiv la valoarea contabila neta, ci va trebui sa tina seama de pierderea de valoare.

O intreprindere trebuie sa aprecieze, la fiecare data de inchidere, daca exista un indiciu oarecare ce arata ca un activ a putut pierde din valoare. Daca exista un astfel de indiciu, intreprinderea trebuie sa estimeze valoarea recuperabila a activului. Indiferent daca exista sau nu indicii de depreciere, o intreprindere trebuie sa testeze anual pentru depreciere:

- imobilizarile necorporale cu durata de viata nedeterminata si cele care nu sunt disponibile pentru utilizare( deoarece abilitatea lor de a genera suficiente avantaje economice viitoare pentru recuperarea valorii contabile este mai incerta inainte de utilizare)

- fondul comercial achizitionat intr-o grupare de intreprinderi

Identificarea pierderii de valoare se face printr-o analiza a surselor externe si interne de informatii:

a) sursele externe de informatii pot fi considerate urmatoarele situatii:

- atunci cand in cursul exercitiului valoarea de piata a unui activ s-a diminuat mai mult decat prin efectul asteptat al trecerii timpului sau prin utilizarea normala a activului;

- in mediul tehnologic, economic, sau al pietei in care opereaza intreprinderea atunci cand au survenit schimbari importante sau vor surveni intr-un viitor apropiat.

- atunci cand ratele de piata ale dobanzilor sau alte rate ale rentabilitatii investitiilor pe piata au crescut in cursul perioadei si este posibil ca aceste cresteri sa afecteze rata de actualizare utilizata in calculul valorii de utilitate si sa scada semnificativ valoarea recuperabila a acestuia.

- Atunci cand valoarea contabila a activului net al intreprinderii ce prezinta situatiile financiare este mai mare decat capitalizarea bursiera.

b) sursele interne de informatii pot fi:

- atunci cand se poate proba existenta uzurii morale sau fizice a bunului

- in cursul perioadei atunci cand au avut loc schimbari semnificative cu efect negativ asupra intreprinderii, sau se asteapta sa aiba loc in viitorul apropiat astfel de modificari, in masura sau maniera in care un activ este utilizat sau se astepta sa fie utilizat. Aceste modificari includ planuri de intrerupere sau restructurare a activitatii careia ii apartine un activ, sau de cedare inainte de data anterioara asteptata.

- Atunci cand raportarea interna indica faptul ca performanta economica a unui activ este sau va fi mai slaba decat se anticipase.

Dovezi ale faptului ca un activ poate fi depreciat pot sa-si aiba sursa in raportarea interna a intreprinderii:

a) fluxurile de trezorerie necesare achizitionarii activului sau exploatarii si intretinerii acestuia sunt semnificativ mai mari decat necesarul previzionat initial;

b) valoarea actuala a fluxurilor nete de trezorerie sau rezultatul din exploatare generat de activ( profit sau pierdere) sunt semnificativ mai mai mici decat cele previzionate initial

c) existenta unui declin semnificativ al fluxurilor nete de trezorerie previzionate sau al profitului din exploatare, sau existenta unei cresteri semnificative a pierderilor previzionate generate de activ

d) existenta pierderilor din exploatare sau a iesirilor nete de trezorerie generate de activ, similare celor previzionate

Daca exista un indiciu potrivit caruia un activ poate fi depreciat, acest lucru poate indica faptul ca durata sa de viata utila ramasa, metoda de amortizare sau valoarea reziduala a activului trebuie revizuite si ajustate chiar daca nu este recunoscuta pentru acesta nici o pierdere din depreciere.