Contabilitatea altor Impozite și Taxe

ARGUMENT

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) şi fără contraprestaţie din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit. Dreptul de a introduce impozite îl are statul şi el se exercită prin intermediul puterii legislative (Parlamentul) , iar uneori şi, în anumite condiţii, prin organele de stat locale. Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de stat de importanţă naţională, iar organele de stat locale pot introduce unele impozite în favoarea unităţilor administrativ teritoriale. În România, conform Constituţiei, consiliile locale sau judeţene stabilesc impozitele şi taxele locale, în limitele şi condiţiile legii.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic şi social. Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaşte anumite diferenţieri de la o etapă de dezvoltare economico-socială la alta.

Rolul prioritar al impozitelor este în plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

În plan economic rolul impozitelor rezidă în încercările statului de a folosi mai mult impozitele ca mijloc de intervenţie în activitatea economică. În funcţie de intenţia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca un intrument de încurajare sau de frânare a unei activităţi economice, de creştere sau de reducere a producţiei sau a consumului unui produs, de impulsionare sau de îngrădire a comerţului exterior.

În plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că , prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut între grupuri sociale şi indivizi, între persoanele fizice şi cele juridice.

Prin urmare, impozitele constituie unul din principalele instrumente de care statul dispune pentru redistribuirea veniturilor şi a averii.

CAP. I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE ŞI

TAXELE CONCEPT , TIPURI ŞI FUNCŢII

Scurt istoric privind apariţia şi evoluţia impozitelor şi taxelor

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiara a statului şi cea mai veche, în ordinea apariţiei veniturilor publice

În accepţiune generală, impozitele reprezintă o prelevare 88888 la dispoziţia statului a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, în vederea acoperirii cheltuielilor publice Această prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului Autoritate abslitată cu instituirea de impozite este statul, dreptu acestuia de a introduce impozite exercitându-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori şi prin organele administraţiei centrale de stat locale

Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de inportanţă generală, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităţilor administrativ locale

Oricare ar fi instituţia care percepe impozitul, aceasta se face în virtutea autorizării legii Legea care introduce ipozitul este dată de Parlament, dar este aplicată de Guvern şi de Administraţia Financiară

Impozitele sunt plăţi care se fac către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil Caracterul definitiv al impozitului evidenţiază lipsa obligaţiei de restituire direct către plătitor a sumei percepute In schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată

Pentru toate societăţile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri băneşti a bugetului, dar şi importante instrumente de politică financiară, economică şi socială