Contabilitatea Ambalajelor

INTRODUCERE

Indiferent de gradul de dezvoltare economica a unei tari, marfurile produse si comercializate sunt de neconceput fara ambalaj. In momentul de fata, la nivel mondial aproximativ 99% din productia de marfuri este ambalata. Considerat mult timp ca un simplu obiect utilitar, conceptia despre ambalaj s-a modificat considerabil, el fiind cel care permite circulatia produselor din momentul fabricatiei pana la consumatorul final.

Dezvoltarea spectaculoasa a ambalajului este strans legata de evolutia modului de viata si de consum. Bazata pe tehnologii de varf, ambalarea este insotita de costuri importante asociate fazei de post-consum, cu impact asupra mediului inconjurator si asupra consumatorului. Fara ambalare, materialele ar fi in dezordine si ineficiente.

Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 39/29 august 1995, defineste ambalajul ca "un ,material specific, ca executie si natura, destinat ambalarii produselor alimentare in vederea asigurarii protectiei si utilizat pentru transportul, manipularea, depozitarea sau desfacerea acestora".

Pe masura dezvoltarii comertului si industriei, cresterii nivelului si importantei schimburilor internationale, introducerii pe scara larga a informaticii in practica economica, s-a urmarit, printr-o larga cooperare internationala, armonizarea diferitelor sisteme de clasificare a marfurilor prin intermediul ambalajelor specializate.

In contabilitatea agentilor economici, ambalajele sunt inscrise in situatiile financiare cu ajutorul clasei a treia de conturi - CONTURI DE STOCURI SI PRODUCTIE IN CURS DE EXECUTIE .

Contabilitatea stocurilor si a productiei in curs de executie vizeaza bunurile materiale, lucrarile, serviciile care se consuma, de regula, la prima intrebuintare ori se vand ca produse sau marfuri, creantele in relatiile cu tertii, valorile de plasament. Astfel, sunt evidentiate atat intrarile in gestiunea unitatii patrimoniale prin achizitionarea de la furnizori, aportate in natura de catre asociati, realizate din productie proprie si din alte surse, cat si iesirile din gestiunea unitatii patrimoniale prin consum, vanzare si alte destinatii.

Aceasta lucrarea isi propune sa abordeze din cadrul contabilitatii stocurilor si a productiei in curs de executie latura „contabilitatii ambalajelor”.

1. ACTIVELE CIRCULANTE - PARTE COMPONENTA A ACTIVULUI BILANTIER

Activele circulante, denumite si active curente, cuprind toate activele de exploatare si cele de trezorerie a caror durata de lichiditate este de pana la un an.

Din punct de vedere economic si financiar, activele circulante se afla intr-o continua fluenta valorica, ele isi schimba forma materiala si utilitatea (marfa, creanta, bani) in cadrul circuitului economic al patrimoniului. Cu ocazia finalizarii fiecarui ciclu de exploatare, diferitele forme concrete de active circulante sunt inlocuite continuu cu exemplare noi de aceeasi speta. Astfel, in faza de aprovizionare, activele circulante sub forma de bani se transforma in atocuri de materii prime si materiale, in faza de productie, stocurile de materii prime si materiale se consuma integral, rezultand stocuri de productie in curs de executie, care, dupa ultima operatie de prelucrare, devin produse finite, iar in faza de desfacere sunt vandute clientilor, operatie care genereaza drepturi fata de acestia.

Sub aspectul lichiditatii, caracteristica de baza a activelor circulante este aceea ca perioada de rotatie este mai mica de un an. Ele intra si ies din întreprindere de mai multe ori sau cel putin o singura data in cursul unui exercitiu financiar.

In raport de forma concreta pe care o imbraca si destinatia pe care o capata in cadrul ciclurilor de exploatare, activele circulante se impart in: stocuri si productie in curs de executie, creante, plasamente si disponibilitati banesti.

• Stocurile si productia in curs de executie reprezinta acele valori economice care prin natura si destinatia lor sunt folosite ca materii prime si materiale consumabile, productie in curs de executie, produse finite si semifabricate, marfuri si ambalaje aflate in depozite spre vanzare etc. Ele intervin in ciclul de exploatare al unitatii patrimoniale pentru a fi consumate in primele faze de fabricatie ca materii prime si materiale consumabile, vandute, in situatia in care au starea de marfa sau produse finite, in curs de executie, daca au calitatea de productie neterminata.

In contabilitatea din tara noastra in sfera stocurilor se includ si obiectele de inventar si bracamentele. Obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie, echipamentul de lucru, imbracamintea speciala, sculele, instrumentele, mecanismele, dispozitivele si verificatoarele cu destinatie speciala, modelele, stantele si matritele si alte obiecte asimilate).

Bracamentele si amenajarile provizorii sunt bunuri achizitionate sau construite de unitatile patrimoniale pentru executarea lucrarilor si prestatiilor de constructii (baraci, podete, etc.) din care, prin demontare sau demolare, se obtin materiale.

• Creantele sau valorile in curs de decontare reprezinta valorile economice avansate temporar altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric. Acest echivalent poate reprezenta o suma de bani, o lucrare sau un serviciu. Exemplu, pentru marfurile vandute clientilor, echivalentul valoric consta dintr-o suma de bani egala cu valoarea marfii facturata, in schimb, pentru un avans in bani acordat salariatilor care se deplaseaza in interes de serviciu, echivalentul valoric primit consta din munca prestata care este evaluata prin insumarea cheltuielilor privind transportul, cazarea si diurna delegatului.