Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A

CASEI DE ECONOMII ŞI CONSEMNAŢIUNI S. A.

1. 1. Scurt istoric a C. E. C. S. A.

Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni (C. D. C. ) a fost înfiinţată prin legea aprobată de domnitorul Al. I. Cuza la 24 noiembrie 1864, din dorinţa ca fiecare român să aibă "unde să-şi poată da în păstrare, cu bună rodire, până şi cele mai mici economii, ca din cele mai nebăgate în seamă sume de bani să se înjghebe prin cumpănire şi economie, averi mai însemnate".

Înfiinţarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni a marcat prima încercare izbutită de organizare a instituţiilor de credit în România. În scurt timp s-au pus bazele şi altor instituţii de credit: Creditul Funciar (1873), Banca Naţională (1880) şi Casa de Economii (1880), reţea care a desăvârşit procesul de modernizare a economiei româneşti.

Activitatea C. D. C. , împreună cu noua instituţie anexă, „Casa de Economii“ formând împreună Casa de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie, ia un mare avânt, realizând condiţiile necesare unei bune politici de credit: siguranţă, lichiditatea perfectă şi rentabilitatea. Ascensiunea ei este influenţată începând cu anul 1889, de criza economică şi financiară.

A doua perioadă a dezvoltării începută în 1880 evoluează până în 1900 când, datorită înfiinţării creditului judeţean şi comunal, politica de plasamente a C. D. C. E. capătă o nouă orientare, prin amplificarea operaţiunilor active şi structura mult mai variată a portofoliului.

A treia etapă de dezvoltare cuprinde perioada 1901-1916 când în politica de plasamente are loc o reorientare prin limitarea împrumuturilor statului şi separarea creditelor pe termen lung necesare administraţiilor locale, care trec asupra creditului judeţean şi comunal - instituţie anexă a C. D. C. E.

După primul război mondial, care a întrerupt mersul ascendent al C. D. C. E. aceasta contribuie la refacerea economiei naţionale participând direct sau prin intermediul Băncii Naţionale la finanţarea Societăţii Naţionale de Credit Industrial, la refacerea căilor ferate, la crearea de întreprinderi în legătură cu apărarea naţională, cât şi la acţiunile sociale ale guvernului prin finanţarea cumpărării de grâu şi alimente pentru populaţia lipsită de hrană, reparaţii după război etc.

În anul 1930 se reorganizează Casa de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie prin scindarea sa în două instituţii specializate:

- Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni a primit sarcina să exercite mai departe monopolul asupra atragerii depunerilor cu caracter obligatoriu (depuneri judiciare, consemnări etc. );

- Casa de Economie transformată în “Instituţie publică autonomă”, cu o structură organizatorică apropiată de cea a băncilor comerciale.

La 11 august 1948 a avut loc dizolvarea şi punerea în lichidare a tuturor băncilor şi instituţiilor de credit, cu excepţia Băncii Naţionale, a Casei Naţionale de Economii şi Cecuri Poştale, a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni şi a Societăţii Naţionale de Credit Industrial, care au fost complet reorganizate.

În anul 1948, la data de 1 septembrie, prin reorganizare, prin contopirea patrimoniilor Casei Naţionale de Economii şi Cecuri Poştale şi Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni s-a înfiinţat Casa de Economii şi Consemnaţiuni, prescurtat C. E. C. Potrivit legii din 1948, Casa de Economii si Consemnaţiuni putea face următoarele operaţiuni:

- primirea, fructificarea şi restituirea depunerilor pe librete de economii; încasări şi plăţi în conturi curente;

- primirea spre consemnare, păstrare şi administrare a valorilor, efectelor şi numerarului de la stat şi particulari;

- executarea, pe seama statului, a oricăror operaţiuni privind emisiunea, administrarea şi răscumpărarea împrumuturilor pe piaţa internă, pe baza dispoziţiilor Ministerului Finanţelor;