Contabilitatea amortizărilor

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Ca forma principala a evidentei economice,contabilitatea are sarcini si functii specifice.

Contabilitatea inregistreaza, urmareste si controleaza in mod documentat, complet, neintrerupt, acele fenomene si procese economice cere se pot exprima valoric.

Printr-o metodologie proprie, reflecta in mod cronologic si sistematic si controleaza existenta si miscarea mijloacelor banesti, cheltuielile si veniturile, capitalul social, creditele bancare, obligatiile fata de terti, profitul sau pierderea realizata in urma desfasurarii unor activitati. O particularitate in oglindirea operatiilor economice si financiare supuse inregistrarii o costituie inregistrarea lor. Nici o operatie economica nu se poate inregistra decat pe baza unui document.

Produs al unei activitati practice si teoretice indelungate, contabilitatea s-a afirmat ca sistem de cunoastere si gestiune a resurselor si rezultatelor pe entitati.

Drumul parcurs de contabilitate este predominant de la practica la teorie, in cadrul careia experienta din practica a fost cea care a anticipat si modelat teoria si metoda contabilitatii.

Prima definitie data contabilitatii apartine italianului Luca Paciolo, fiind formulata in lucrarea sa, ,,Tratus et computis et scripturis” , care a aparut la Venetia in anul 1494.

El analizeaza contabilitatea ca un ansamblu de principii si tehnici privind inregistrarea in partida dubla a averii ce apartine unui negustor, precum si toate afacerile acestuia, in ordinea in care au avut loc. In conceptia sa,partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb dintre avere = capital, respectiv, ce posed si cui datorez.

Procedand astfel, Luca Paciolo a formulat o judecata care se ridica la rangul de principiu fundamental al contabilitatii ca disciplina stiintifica.

Dezvoltarea sistemului de contabilitate din Romania a avut ca obiectiv de baza armonizarea legislatiei cu directivele europene in domeniu, in vederea indeplinirii cerintelor de aderare la Uniunea Europeana, precum si alinierea la Standardele Internationale de Conatabilitate, situatie impusa de procesul de globalizare economica si de dezvoltarea pietei de capital.

In conformitate cu normele europene actuale, parametrul care poate influenta in mod semnificativ masa profitului in ceea ce priveste amortizarea, este regimul (metoda) de amortizare utilizat. Alegerea unuia sau altuia dintre regimuri este o problema, care tine de legislatia fiecarei tari, dar si de modul in care agentul economic percepe influenta amortizarii asupra rezultatului. Literatura de specialitate europeana, considera ca regimul care determina amortizarea justa este cel linear. Orice nivel al amortizarii peste sau sub nivelul amortizarii lineare presupune inregistrarea de amortismente dirajatorii, ce influenteaza rezultatul fiscal al exercitiului.

CAPITOLUL 2

TRATAREA TEORETICA A TEMEI :

„AMORTIZAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE”

2.1 Definitia,parametrii contabili ai amortizarii imobilizarilor

Recuperarea treptata a valorii imobilizarilor aflate in patrimoniul entitatilor ca urmare a deprecierii ireversibile a acestora, se face prin amortizare .

Amortizarea reprezinta operatiunea prin care agentii economici si persoanele juridice fara scop lucrativ, care imobilizeaza capital in active corporale si active necorporale supuse deprecierii prin utilizare sau in timp vor calcula, vor inregistra in contabilitate si vor recupera uzura fizica si morala a acestora..

In literatura de spacialitate franceza, prin amortizare se intelege ,,constatarea contabila” a scaderii valorii imobilizarilor datorita uzurii, trecerii timpului, progresului tehnic sau altor cauze. Acesta are rol de a rectifica valoarea imobilizarilor cu totalul deprecierilor pe care le-au suferit in timpul exercitiului si totodata de a imputa totalul acestor deprecieri asupra cheltuielilor exercitiului si implicit asupra rezultatul exercitiului respectiv.

Privita in timp, amortizarea constituie procesul de repartitie a pretului de

achizitie a imobilizarilor pe mai multe exercitii, in functie de durata de utilizare.

Ea se refera la:

- reducerea valorii mijloacelor fixe ca urmare a uzurii lor

- trecerea esalonata pe cheltuieli a imobilizarilor necorporale

Din acestea rezulta ca amortizarea presupune doua aspecte: economic si financiar.

• aspectul economic se refera la includerea in cheltuielile fiecarui exercitiu a sumei reprezentand deprecierile suferite de imobilizari.

• din punct de vedere financiar prin recuperarea amortizarii la incasarea pretului produselor vandute se constituie fondurile pentru a inlocui imobilizarile depreciate.

Amortismentul are un statut juridic, fiscal; amortizarea este o obligatie ce decurge din principiul prudentei, intrucat unitatea care nu amortizeaza imobilizarile isi supraestimeaza activul si rezultatul .

Obligatia de a amortiza este relevata de dreptul financiar care considera lipsa amortismentului ca un delict, iar dreptul fiscal impune sub pedeapsa cu amenda, un amortisment minim.

Sunt supuse amortizarii imobilizarile necorporale si corporale; fondul comercial se amortizeaza numai in mod exceptional, iar terenurile, cu exceptia amenajarilor la terenuri si imobilizarilor financiare.

Pentru calcularea amortizarii imobilizarilor necorporale si corporale se tine seama de urmatoarele elemente:

- valorile de intrare a imobilizarilor

- duratele de utilizare normala a imobilizarilor

- regimul sau metoda de amortizare utilizata

Valoarea de intrare a imobilizarilor (de amortizat) se refera la pretul de achizitie, de productie, fiind numita si valoare de origine.

Durata normala de utilizare este mai redusa decat durata de viata fizica a activului respectiv.