Contabilitatea Capitalului Social

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Contabilitatea Capitalului Social.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 51 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Radu Pop

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

INTRODUCERE. 2
Cap. I STRUCTURA CAPITALURILOR PROPRII. 5
1.1 Noţiuni generale. 5
1.2 Documente de evidenţă contabilă. 6
1.3 Conturi utilizate. 9
Cap. II ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII CAPITALURILOR PROPRII.12
2.1 Primele de capital.12
2.2 Rezervele din reevaluare şi rezervele.15
2.3 Acţiunile proprii. 22
2.4 Rezultatul exerciţiului financiar şi rez. reportat. 24
2.5 Capitalul social, operaţiuni contabile.30
Cap. III STUDIU DE CAZ.37
Contabilitatea capitalului social la S.C. Bobby S.R.L
3.1 Date de identificare ale firmei. 37
3.2 Obiectul de activitate. 41
3.3 Contabilitatea cap. social la S.C. Bobby S.R.L.43
CONCLUZII ŞI PROPUNERI.47
BIBLIOGRAFIE.49

Extras din document

INTRODUCERE

Informaţia şi îndeosebi informaţia economică este astăzi prezentă în toate domeniile de activitate, fiind un element indispensabil al progresului.

Realitățile societăţii moderne ne arată că odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate al acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător, ca arie, conţinut, şi operativitate şi informaţia economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a entităților şi rezultatele activităţii economico-financiare.

Valorificarea eficientă a informaţiei economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informaţional economic în care contabilitatea este o componentă de bază al acestuia.

Până în anul 1990 contabilitatea românească a fost puternic influenţată de experienţa şi influenţa unor ţări europene mai mult sau mai puţin dezvoltate.

În perioada de după cel de al doilea război mondial sistemul contabil românesc „ a urmat subordonarea necondiţionată a intereselor statutului totalitar, susţinerea economiei centralizate”.

Etapizarea evoluţiei contabilităţii româneşti de după anul 1990 se poate face astfel:

a) Perioada 1991-1993, caracterizată prin controverse pe plan doctrinar dintre adepţii unei reforme contabile în România. Au fost emise planuri de conturi ale „momentului” prin care din planul de conturi vechi au fost eliminate unele conturi, s-au introdus altele, s-a modificat simbolul şi elementele câtorva conturi.

b) Perioada 1994-1999, în care s-a implementat un sistem contabil dualist inspirat din sistemul latino-european, pentru care s-a asigurat o consultanţă de specialitate din partea Franţei.

c) În anul 1999 a început o nouă etapă a evoluţiei contabilităţii româneşti marcată de armonizarea contabilităţii naţionale cu Directivele Europene de profil şi Standardele Internaţionale de Contabilitate.

A fost emis OMF nr. 403/1999 care ulterior a fost înlocuit cu OMFP nr. 94/2001.

d) În anul 2002 s-a emis OMFP nr.306/26.02.2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu Directivele europene.

Aceste reglementări erau prevăzute pentru entităţile care nu se încadrau într-un prag de semnificaţie prevăzut la art. 3 din ordinul respectiv, care se referea la 2 din următoarele 3 criterii: cifra de afaceri, totalul activelor şi numărul mediu de salariaţi.

e) Prin OMFP nr. 907/27.06.2005 se aduc precizări privind folosirea celor două referenţiale, respectiv IAS/IFRS sau Directivele CCE şi anume:

1. Începând cu exercițiul financiar al anului 2006 persoanele juridice prevăzute la art. 1 alin. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, aplică reglementările contabile conforme cu Directivele europene. Aceste prevederi se aplică şi sediilor permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

2. Instituţiile de credit întocmesc, începând cu anul 2006, un set de situaţii financiare în conformitate cu reglementările contabile conforme cu Directivele europene, respectiv directivele specifice băncilor şi un alt set distinct de situaţii financiare conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.

Aceste situaţii financiare conforme cu IFRS sunt destinate altor utilizatori de informaţii.

3. În exerciţiul financiar al anului 2006, entităţile de interes public pot întocmi şi un se distinct de situaţii financiare conforme cu IRFS, pentru necesităţi proprii de informare a utilizatorilor, alţii decât instituţiile statului.

4. Entităţile de interes public prevăzute la art. 3 din OMF nr. 907/2005 pot întocmi pentru exerciţiul financiar al anului 2006 şi un set distinct de situaţii financiare conforme cu IFRS, pentru necesităţi proprii de informare a utilizatorilor, alţii decât instituţiile statului, potrivit opţiunii acestora şi dacă au capacitatea de implementare corespunzătoare.

Urmare acestui ordin, Ministerul Finanţelor Publice a emis prin OMFP nr. 1752/17.11.2005 reglementări contabile conforme cu Directive europene, aplicabile de la 01 ianuarie 2006.

La data intrării în vigoare a acestui ordin se abrogă OMFP nr. 94/2001 şi OMFP nr.306/2002, precum şi orice alte dispoziţii contrare actului normativ sus amintit.

România, ca ţară aflată în tranziţie spre o economie de piaţă, si-a căutat de câţiva ani, un drum al ei în implementarea şi reglemetarea contabilă.

Evenimentele din Decembrie 1989 ne-au găsit cu un sistem contabil monist, bazat pe o normare excesivă. După această dată au urmat ani în care s-a pus în discuţie sistemul de contabilitate monist, dar fără să se aducă modificări substanţiale acestuia.

De abia în anul 1994 s-au produs clarificări de esenţă în sistemul contabil românesc. Începând cu 01.01.1994 se produce o adevărată reformă în contabilitatea românească, în sensul că s-a renunţat la sistemul monist şi s-a adoptat un sistem de contabilitate dualist de sorginte latino-europeană, având ca referinţă Planul Contabil General Francez. Se adoptă HG nr. 704/1993, prin care se abrogă:

- regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991;

- planul de conturi general şi Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile;

- monografia privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni economico-financiare;

- conţinutul şi structura principalelor registre de contabilitate;

- bilanţul contabil (în sistemul de bază şi în sistemul simplificat).

Adevărata consolidare a reformei contabile româneşti se produce mai târziu, odată cu armonizarea acesteia cu Directivele europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate ( OMFP nr. 403/1999), pentru entităţile mari şi foarte mari şi respectiv armonizarea acesteia numai cu Directivele europene (OMFP nr. 306/2002) pentru entităţile mici şi mijlocii.

Aşadar, potrivit acestor reglementări se realizează o armonizare la două nivele:

- la nivel european, cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, la care armonizarea se fundamentează pe Directivele CEE, respectiv Directiva a IV-a, a VII-a şi a VIII-a;

- la nivel internaţional, cazul entităţilor mari şi foarte mari, la care armonizarea se fundamentează pe IAS/IFRS.

Cele două abordări în domeniul armonizării contabile au la bază doctrine şi practice diferite şi anume:

- cultura contabilă latino-europeană

- cultura contabilă anglo-saxonă

România a avut până în anul 2005 o contabilitate armonizată, preluând elemente din ambele sisteme de contabilitate.

Armonizarea contabilă concretizată în situaţii financiare cu structuri şi funcţionalităţi asemănătoare domină ţările lumii.

Este solicitată şi apreciată de mai mulţi utilizatori, dar mai ales analişti financiari care trebuie să înţeleagă situaţiile financiare ale firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere. Aceştia doresc, de asemenea, să poată să compare situaţiile financiare ale unor firme localizate în ţări diferite şi să se asigure că informaţiile sunt relevante şi „autentificate”.

Deci prin urmare aceste schimbări majore începând cu anul 1994 a dus implicit şi la îmbunătăţirea şi aplicarea mai uşoară a legilor privind contabilitatea capitalurilor proprii, deoarece aşa cum s-a arătat în subparagraful precedent, „ România aplică începând din anul 2006 reglementării contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IV-a, Directiva a VII-a).

Asemenea directive europene au fost şi ele actualizate preluând unele reglementări cuprinse în IAS/IFRS. Ele se aplică întocmai, fără interpretări, fiind permise doar adaptări ale organelor naţionale de reglementări contabile.

Fisiere in arhiva (1):

  • Contabilitatea Capitalului Social.doc