Contabilitatea Capitalurilor Proprii

1 Argument

Pregatirea cadrelor care lucreaza sau vor lucra in domeniul contabilitatii reprezinta o actiune de maxima importanta si actualitate , ce trebuie sustinuta de toti cei chemati prin natura profesiei , sa o faca .

Am scris aceasta lucrare cu convingerea ca vin in sprijinul celor ce doresc sa invete si sa stie cum se tine evidenta contabila a patrimoniului in economia de piata .

Lucrarea de fata este elaborata pe baza prevederilor Legii Contabilitatii nr. 82/1991 , republicata in Monitorul Oficial nr. 629 din 26 august 2002 in temeiul art. ||| din O.G.nr. 61/2001 pentru modificarea si completarea Legii Contabilitatii nr. 82/1991 , publicata in Monitorul Oficial nr. 531/2001 , aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.310/2002 , publicata in Monitorul Oficial nr. 380/2002 , dindu-se articolelor o noua numerotare , a Planului de Conturi General , a Reglementarilor contabile simplificate , armonizate cu directivele europene , aprobate prin Ordinul nr. 306/2002 emis de ministrul Finantelor Publice si publicat in Monitorul Oficial nr.279 din 25 aprilie 2002 , a Standardelor Internationale de Contabilitate 2001 , a legislatiei financiar-fiscale in vigoare pana la data elaborarii ei , a unor lucrari de specialitate din tara .

Riscurile la care este supus agentul economic in conditiile economiei de piata face indispensabila informatia contabila .

Se cuvine sa subliniem importanta pe care o are astazi contabilitatea pentru cunoasterea situatiei si conducerea activitatii economice , precum si locul important pe care trebuie sa-l ocupe contabilitatea in pregatirea specialistilor din domeniul economic .

2. Obiectul si metoda contabilitatii

Contabilitatea in calitatea ei de disciplina stiintifica independenta are un obiect propriu de cercetare, prin care se deosebeste de celelalte stiinte.

.

2.1. Istoric:

Pâna in a doua jumatate a secolului XlX lea ,comertul cu marfuri si cel cu bani erau sectoarele de activitate ce solicitau cunostinte tot mai perfectionate de calcul si evidenta.

Aparitia în 1494 a primei lucrari imprimate de contabilitate, în partida dubla „Suma de l’arithmetica,geometria,proportioni e proportionalita”a lui Luca Paciolo,a constituit un pas important in acest sens.

Lucrarea enunta pentru prima data obiectul contabilitatii ca fiind „tot ceea ce dupa parerea negustorului, îi apartine pe lume ca lucruri mobile si imobile, debite si credite, precum si toate afacerile mari si mici în ordinea în care au avut loc.”

Dupa acest moment esential în istoria contabilitatii ,au urmat cu o frecventa din ce în ce mai mare si alti autori care si-au exprimat prin diverse lucrari ,conceptiile.

Astfel au aparut : Teoria matematica a contabilitatii si conturilor ,sustinuta de Gerlamo Cardano in 1593 prin lucrarea sa „Practicae mathematicae”, lucrarea „La tenue de livres rendue facile” publicata de Edmond de Granges , in 1795 , care clarifica principiile dublei înregistrari (utilizata în Franta timp de peste 100 ani sub forma a 9 editii în timpul vietii autorului si 33 editii post-mortem) , „Fundamentarea dublei partide cu ajutorul ecuatiilor” „a lui P. Bouchet , în 1832 ,precum si lucrarea „La teoria mathematica della scrittura doppia” a lui Giovani Rossi în 1889.

Pe parcursul acestor etape , contabilitatea , pornind de la o necesitate obiectiva , s-a cristalizat ca stiinta , delimitându-si propriul obiect de studiu , concretizat în patrimoniul întreprinderii.

Desi au existat autori care , au ajuns la caracterizarea contabilitatii ca ramura a matematicii (autorii francezi Lauey si Guilbault ) mentionam ca disciplina „Contabilitatii” nu se confunda cu matematica.

Fara îndoiala , prin utilizarea unor procedee matematice , a rationamentului-contabilitatea se afla în strânsa legatura cu matematica. Modificarile pe care le produc operatiile economice se prezinta sub forma de cresteri si micsorari , având ca baza calculul aritmetic , algebric , precum si informatica economica.

Ea are de asemenea legaturi cu dreptul , întrucât patrimoniul , ca obiect al contabilitatii se defineste prin totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica , apartinînd unei persoane fizice sau juridice , precum si bunurilor la care se refera.