Contabilitatea Capitalurilor Proprii

DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIND CAPITALURILE PROPRII

1.1.CAPITALURILE PROPRII, ELEMENT DEFINITORIU ÎN APRECIEREA POZITIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII.

Situatiile financiare constituie principalul mijloc de comunicare a informatiilor contabile, pentru uzul diferitilor utilizatori. Din punctul de vedere al întreprinderii, acestia pot fi utilizatori interni si externi.

Utilizatorii interni se refera la conducatori (manageri), organele de administratie si diferitele structuri interne ale întreprinderii. Conducatorii sunt principalii responsabili cu întocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Ei sunt interesati de informatiile continute în aceste situatii si de orice informatie produsa de contabilitatea financiara, precum si de informatii produse de contabilitatea de gestiune, pentru a-si asuma responsabilitatile de planificare si de control al activitatilor întreprinderii.

Utilizatorii externi se refera mai ales la furnizorii de capitaluri, la administratia publica si alte institutii dotate cu putere reglementara si de control, precum si la alte grupuri de interese.

Furnizorii de capitaluri sunt investitori, creditori si, în masura în care subventioneaza investitiile si exploatarea, puterea publica.

Investitorii care furnizeaza capitaluri în conditii de risc, cât si creditorii „solicita” informatii în virtutea riscului inerent plasamentelor si creditelor lor, în timp ce puterea publica vrea sa cunoasca daca întreprinderea a atins obiectivele care i-au fost fixate, resursele si avantajele pe care statul i le-a pus la dispozitie.

Deci, furnizorii de capitaluri vor sa cunoasca daca întreprinderea este rentabila, daca activitatea ei genereaza fluxuri de trezorerie, daca ea este în masura sa îsi continue activitatea, daca a reusit sa îsi mentina capitalul si daca va fi apta sa îsi onoreze angajamentele într-un viitor previzibil.

Potrivit O.M.F.P. nr. 94/2001, situatiile financiare anuale trebuie sa cuprinda:

a) bilantul;

b) contul de profit si pierdere;

c) situatia modificarilor capitalului propriu;

d) situatia fluxurilor de trezorerie;

e) politici contabile si note explicative.

Bilantul contabil constituie o reprezentare a situatiei financiare a întreprinderii, sub forma de active, de pasive si de capitaluri proprii.

Bilantul furnizeaza informatii despre situatia financiara a întreprinderii si în special referitoare la resursele economice pe care ea le controleaza, la datorii si la efectele tranzactiilor, evenimentelor si circumstantelor susceptibile sa modifice resursele si datoriile.

Resursele economice, obtinute sau controlate, corespund activelor, în timp ce datoriile corespund pasivelor externe care, împreuna cu capitalurile proprii, constituie structura financiara a întreprinderii.

Daca se are în vedere interpretarea simpla a bilantului, acesta este definit ca un document de sinteza care prezinta situatia afacerilor unei întreprinderi la un moment dat. Din punct de vedere tehnic, bilantul este privit ca un moment culminant al unui proces complex si lung de înregistrare, clasificare si evaluare.