Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor și rezultatul exercițiului

1. Activitatea în transportul auto

Desfăşurarea oricărei activităţi tehnico - economice de producţie, prestaţii sau comerciale, la nivelul regiilor autonome, societăţilor comerciale şi orice alt agent economic implică consumul anumitor resurse primare (materii prime, materiale consumabile) şi auxiliare resurse salariale, imobiliare şi băneşti pe temeiul cărora se ridică producţia sau se realizează prestaţiile de servicii şi se asigură circulaţia valorilor materiale în economie.

În transportul de călători, activitatea de exploatare cuprinde următoarele operaţiuni:

- pregătirea autovehiculelor pentru efectuarea curselor;

- deplasarea autovehiculului la locul de îmbarcare a călătorilor;

- îmbarcarea călătorilor în autovehicule;

- deplasarea călătorilor între punctul de expediţie şi punctul de destinaţie;

- pregătirea călătorilor pentru debarcare;

- debarcarea călătorilor;

- pregătirea autovehiculului pentru înapoiere.

Activitatea de exploatare în transportul auto este o activitate consumatoare de cheltuielile cu combustibili şi lubrifianţi, piese de schimb, materiale consumabile toate fiind necesare pentru buna desfăşurare a procesului de transport.

Un tratament mai special în contabilitatea financiară îl au cheltuielile cu materialele auxiliare care necesită contabilizarea în conturi analitice de gradul 2 simbolizate prin cifre (01, 02, 03,…) pentru a reflecta separat cheltuielile cu materialele auxiliare şi cele cu anvelopele şi camerele auto. Aceste informaţii sunt utile pentru a putea aprecia la nivel de unitatea consumul cu astfel de materiale, precum şi pentru dimensionarea necesarului cu materiale consumabile pe termen scurt .

De un tratament asemănător se bucură şi cheltuielile cu combustibili şi lubrifianţi cu menţiunea că, conturile analitice prin care sunt simbolizate în contabilitatea financiară sunt simbolizate de regulă printr-o literă ce coincide în general cu prima literă a cuvântului ce semnifică materialul auxiliar respectiv (M de la motorină, V de la vaselină, etc).

De asemenea faptul că mijloacele de transport se află într-o continuă mişcare şi că ele necesită condiţii speciale de întreţinere şi exploatare, şi luându-se în considerare şi programul de lucru al autovehiculelor se cere ca evidenţa tehnico-operativă şi contabilitatea să se ţină acolo unde se desfăşoară procesul de transport şi unde trebuie să asigure cunoaşterea amănunţită şi zilnică a mişcării şi folosirii mijloacelor de transport, a prestaţiilor efectuate, a cheltuielilor ocazionate şi a veniturilor realizate pe total unitate şi pe fiecare autovehicul.

2. Cheltuielile în unităţile de transport auto

În conformitate Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 3055 / 2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conform cu Directivele Europene, “cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătire sau de plătit pentru consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază entitatea, cheltuieli cu personalul, executarea unor obligaţii legale sau contractuale, etc.

Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a entităţii. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.”

Cheltuielile pe care le face o unitate de transport auto sunt foarte numeroase. Ele pot fi clasificate pentru a evidenţia cât mai eficient şi sistematic cheltuielile de exploatare în unităţile de transport şi se impune gruparea lor pe elemente primare de cheltuieli şi pe articole de calculaţie.

Gruparea cheltuielilor pe elemente primare are drept criteriu natura lor economică. Avându-se în vedere acest criteriu, cheltuielile transportului auto cuprind: cheltuielile cu salarii de bază şi suplimentare; cheltuielile cu contribuţii pentru asigurările sociale; cheltuielile cu combustibili şi lubrifianţi; cheltuielile cu materiale consumabile; cheltuielile cu piese de schimb; cheltuielile cu energia şi apa; cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe.

Pe lângă această grupare pe elemente primare, un rol important revine şi grupării cheltuielilor pe articole de calculaţie.

Gruparea cheltuielilor pe articole de calculaţie se face în cadrul unui sistem complex, pe compartimente de activitate şi pe categorii de prestaţii, cuprinzând: combustibil şi lubrifianţi, anvelope şi camere, amortizarea automobilelor, salarii directe şi contribuţii asupra acestor salarii; cheltuieli de întreţinere şi reparaţii curente la mijloacele de transport (efectuate în staţii de întreţinere proprii, garaje şi de către terţi); cheltuielile generale ale unităţii de transport auto.

Pentru analiza cât mai temeinică a cheltuielilor, clasificarea acestora nu se limitează numai la gruparea pe elemente primare şi articole de calculaţie, amintite mai sus, ci în funcţie şi de alte criterii.

Cheltuielile transportului auto pot fi clasificate astfel:

- după conţinutul lor economic – în cheltuieli simple (primare) şi complexe;

- după dependenţa lor de volumul prestaţiilor – pot fi fixe sau variabile;

- după importanţa lor în procesul de exploatare a automobilelor – sunt cheltuieli de producţie şi cheltuieli de deservire şi conducere;

- după modul de repartizare pe traficuri – în cheltuieli directe şi indirecte.