Contabilitatea creditelor și a împrumuturilor

INTRODUCERE

În sistemul bancar contabilitatea creditelor şi a împrumuturilor are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele principale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea raţională a creditului şi împrumutului sporeşte puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse. Creditul a apărut pe baza dezvoltării producţiei de mărfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vanzarea pe credit).

Sub aspect economic, creditele şi împrumuturile reprezintă operaţiunea prin care o persoană fizică sau juridică (debitorul) obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditorul), asumandu-şi obligaţia să le restituie sau să le plătească la termen /scadenţa. Creditul a apărut din necesitatea stingerii obligaţiilor dintre diferiţi agenţi economici, proces căruia moneda lichidă nu-i putea face faţă.

Scopul principal al contabilităţii creditelor este de a identifica riscurile aferente acordării unui credit, de a concluziona asupra probabilităţii de rambursare şi de a face recomandări privitoare la tipul şi structura facilităţii de credit în funcţie de riscurile aferente şi nevoile reale de finanţare, în condiţiile maximizării profitului băncii. Activitatea de acordare a creditelor se bazează pe următoarele principii generale: activitatea de angajare şi acordare a creditelor sub toate formele, precum şi activitatea de asumare a unor riscuri, se bazează pe resursele proprii şi atrase ale băncii. În acest scop, este necesar ca evidenţa contabilă să fie structurată pe un sistem de conturi, corespunzător, în lei şi valută, de credite şi disponibilităţi deschise diferenţiat, pe următoarele categorii: feluri de valută; termen scurt, mijlociu, lung; feluri de capital ale agenţilor economici: de stat, privat, mixt, străin sau al persoanelor fizice.

Contabilitatea externă, condusă şi organizată cu ajutorul calculatorului, asigură distribuirea zilnică a extraselor de cont bancare ale clientilor, balanţa soldurilor conturilor clienţilor şi balanţa rulajelor conturilor clienţilor în forma stabilită de comun acord cu Directia Clientelă, controlul şi evidenţa acestora în materie de disponibilităţi şi credite existente în conturile clienţilor, conturi pe care le au în administrare.

CONTABILITATEA CREDITELOR ŞI A ÎMPRUMUTURILOR

CAPITOLUL I

1.1. Definiţii şi generalizări

Uneori societăţile comerciale sunt legate între ele printr-o reţea de relaţii de capital, adică prin deţinerea de acţiuni şi părţi sociale. Acele societăţi care au o poziţie de control sau de influenţă semnificativă în alte societăţi pot susţine financiar dezvoltarea acestora din urmă nu numai prin deţinerea de participaţii, ci şi prin acordarea de împrumuturi în condiţii avantajoase, pe termen lung sau scurt.

Împrumuturile primite pe termen mai mare de un an de către o societate de la societăţile care deţin participaţii în capitalul propriu sunt reflectate cu ajutorul contului de bază “Datorii care privesc imobilizările financiare”, care funcţionează similar contului de bază “Credite bancare pe termen lung”. 1

Contul afiliat se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II pentru a evidenţia separat obligaţiile generate de primirea împrumuturilor de la entităţile afiliate şi de la cele care deţin interese de participare, respectiv:

- A “Datorii faţă de entităţile afiliate”;

- B “Datorii faţă de entităţile de care compania este legată prin interese de participare”. 2

Prezentele reglementări prevăd forma şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile contabile generale şi regulile de evaluare a elementelor prezentate în situaţiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare şi publicare a situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate ale instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, regulile de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor economicofinanciare efectuate, planul de conturi aplicabil instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare şi precizări privind documentele, formularele şi registrele de contabilitate, precum şi normele de întocmire şi utilizare a acestora.” 3