Contabilitatea Datoriilor Salariale și Creanțelor

Contabilitatea datoriilor si creantelor asigura avidenta relatiilor intreprinderii cu furnizorii, clientii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, unitătile din cadrul grupului, asociatii, diversi debitori si creditori si alte persoane fizice sau juridice.

Avand in vedere marea diversitate a relatiilor econimice pe care intreprinderile le intretin cu tertii, pentru a le reflecta corect in contabilitate, este necesară o clasificare si definire a acestora.

Relatiile in functie de natura juridică pot fi:

- generatoare de obligatii(datorii)

- generatoare de drepturi(creante)

Datoriile reprezintă surse atrase si angajamente financeare constituind obligatii actuale ale intreprinderii rezultate din evenimente trecute si prin decontarea cărora se asteaptă să rezulte o iesire de resurse care să incorporeze benrficii econimice.

Datoriile iau nastere odată cu obtinerea dreptului de proprietate asupra bunurilor, lucrărilor si serviciilor si se lichidează odată cu plata acestora.Din punct de vedere al pozitiei financiare, datoriile sunt incadrate in pasivul bilantului.

In functie de termenul de plată , datoriile sunt incadrate in pasivul bilantului.

- datoriile pe termen scurt ( sub 1 an ) ;

- datoriile p termen mijlociu ( intre 1 si 5 ani ) ;

- datoriile pe termen lung ( peste 5 ani ) ;

După natura operatiuniilor din care provin avem :

- datorii din operatii comerciale ;

- datorii din operatii financeare ;

- alte datorii ( salarile , sociale , foscale , etc.).

După continutul activitatilor la care se refera sunt :

- datorii din activitatea de explorare ( fata de furnizori, personal,bugete,clienti, etc.);

- datorii din activitatea financiară ( fata de bănci );

- datorii diverse ( fată de asociati, actionari,intreprinderi din cadrul grupului,creditori diversi ).

O datorie se clasifică ca datorie curentă atunci cand se asteaptă să fie decontată in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii sau este exigibilă in termen de 12 luni de la data bilantului.

Creantele reprezintă contrapartida unei prestatii, a unei livrări care se concreizează in drepturile creditorilor de a pretinde debitorilor sume de bani, bunuri, lucrări sau servicii.

Creantele iau nastere odată cu transferul proprietătilor bunurilor si valorilor, lichidandu-se la incasarea clientilor sau debitorilor diversi. Din punct de vedere al pozitiei financiare sunt încadrate in activul bilantului.

In functie de termenul de incasare creantele se clasifică in:

- creante pe termen scurt(sub 1 an);

- creante pe termen mijlociu(intre 1 si 5 ani);

- creante pe termen lung(peste 5 ani).

Creantele pe termen scurt sunt active circulante in decontare, ele sunt rezultatul unor evenimente trecute si de la care se asteaptă să genereze o intrare de resurse care incorporează beneficii.

După operatiile din care provin sunt:

- creante din operatiuni comerciale;

- creante din operatiuni financiare;

- alte creante.

In functie de continutul activitătii la care se referă avem:

- creante din activitatea de exploatare (fată de clienti, salariati, buget, furnizori, etc);

- creante diverse (fată de asociati, actionari, intreprinderi din cadrul grupului, debitori diversi etc);

- cheltuieli anticipate care reflectă o creantă a exercitiului curent fată de exercitiile viitoare.

Contabilitatea datoriilor si creantelor privind relatiile cu furnizorii si clientii

In contabilitatea furnizorilor si clientilor se inregistrează operatiunile patrimoniale privindlivrările de mărfuri si produse, lucrările exercitatea si serviciile prestate, precum si alte operatiuni efectuate in baza contractelor incheiate intre acestia.

Evidenta datoriilor fată de furnizori se tine cu ajutorul conturilor din grupa 40 „Furnizori si conturi asimilate”, din care fac parte conturile:

401 „Furnizori”

403 „Efecte de plătit”

404 „Furnizori de imobilizări”

405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”

408 „Furnizori – facturi nesosite”

409 „Furnizori debitori”

Contul 401 „Furnizori”, este un cont de pasiv. Se creditează cu valoarea bunurilor cumpărate, lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terti si taxa pe valoare adăugată inscrisă in facturile furnizorilor. Se debitează cu plătile efectuate către furnizori. Soldul contului este creditor si reprezintă sumele datorate furnizorilor.