Contabilitatea Decontărilor cu Terții

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CREANŢELE Şl DATORIILE

Pentru realizarea obiectului lor de activitate, agenţii economici intră în relaţii cu diferite persoane fizice şi juridice, care în contabilitate se numesc terţi.

Exemple: furnizori, clienţi, salariaţi, asociaţi, bugetul statului, diverşi creditori şi debitori;

Aceste relaţii se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor şi creanţelor, a căror durată nu depăşeşte, de regulă, 1 an. în sfera decontărilor cu terţii reflectate de clasa 4 de conturi se includ datorii şi creanţe de exploatare, financiare şi excepţionale, mai puţin creditele şi dobânzile aferente acestora.

a) DATORIILE reprezintă surse externe (străine) de finanţare puse la dispoziţia unităţii de către terţi. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plăţii.) lor.

b) CREANŢELE sunt drepturi cuvenite unor persoane numite creditori de a pretinde de la alte persoane numite debitori achitarea sau restituirea unor bunuri sau sume de bani, realizarea unor servicii. Creanţele se reflectă în contabilitate din momen¬tul creării dreptului faţă de terţi până în momentul stingerii (încasării) lor.

Datoriile şi creanţele de exploatare se pot grupa astfel:

- datorii şi creanţe comerciale faţă de furnizori sau/şi clienţi;

- datorii şi creanţe faţă de salariaţi;

- datorii şi creanţe faţă de bugetul de asigurări sociale;

- datorii şi creanţe faţă de bugetul statului;

- datorii şi creanţe faţă de asociaţi.

Datoriile şi creanţele excepţionale faţă de diverşi creditori şi debitori pot fi generate de operaţii, precum:

- cumpărări sau vânzări de titluri de plasament pe credit;

- vânzări de imobilizări pe credit;

- depunere de mărfuri pentru vânzare în consignaţii;

- sume încasate şi necuvenite.

CONTABILITATEA DATORIILOR Şl CREANŢELOR COMERCIALE

CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII

a) CLASIFICAREA DATORIILOR COMERCIALE

Operaţiile comerciale presupun legătura dintre doi agenţi economici: furnizorul care vinde şi clientul care cumpără. Furnizorul are, de regulă creanţe, iar clientul, datorii.

În funcţie de momentul decontării, cumpărările de bunuri şi servicii se pot clasifica astfel:

- cumpărări cu decontarea imediată în numerar;

- cumpărări pe credit (comercial sau cambial), când decontarea se va face ulterior.

Creditul comercial este amânarea la plată acordată de către furnizor clientului, amânare care, de regula, este prevăzută într-un contract.

Creditul cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial, de obicei o cambie, în care se consemnează suma de plata, scadenţa şi banca unde se va face decontarea.

În funcţie de natura activelor cumpărate pe credit, se disting datorii care provin din cumpărări de:

- stocuri şi servicii (conturile 401 şi 403);

- imobilizări (conturile 404 şi 405).

În funcţie de natura creditelor primite, există datorii din cumpărări pe:

- credit comercial (conturile 401 şi 404);

- credit cambial (conturile 403 şi 405).

În funcţie de moneda în care se evaluează cumpărările, se disting datorii faţă de furnizori:

- interni;

- externi.

b) REDUCERI Şl MAJORĂRI DE PREŢURI ACORDATE DE FURNIZORI

Reducerile de preţuri care se pot acorda de către furnizori clienţilor se clasifică astfel:

- reduceri comerciale: rabatul, remiza, risturnul;

- reduceri financiare: scontul;

Rabatul reprezintă reducerea pe care o poate acorda furnizorul pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate.