Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor privind salariile

Argument

Salariul reprezintă „expresia bănească a valorii forţei de muncă”, „preţul forţei de muncă”, „plata forţei de muncă”. Mai simplu, salariul este definit ca „plata, de regulă în formă bănească, a unei activităţi depuse”, „preţul muncii”, „plata muncii”. Potrivit legii nr. 53/2003 din Codul Muncii: „Art. 154 – Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

Am ales această temă a lucrării deoarece am considerat că problema salariilor este o problemă con tinuă care ia amploare de la an la an. Iar pentru noi ca viitori tehnicieni în activităţi economice este foarte importantă cunoaşterea şi de asemenea analizarea acestei probleme.

Salariul este preţul muncii prestate exprimat în bani. Atunci când munca se desfăşoară pentru sine , este o muncă indiferentă şi produce venit; în situaţia în care se realizează pentru o terţă persoană este o muncă dependentă şi produce venit ( salariu).

Din punct de vedere al salariatului, cea mai mare importantă o are salariul real care influenţează comportamentul salariatului.

- dacă salariul real nu corespunde aspiraţiilor sale, salariatul va munci mai mult sau îsi va schimba locul de muncă .

- dacă salariul real corespunde aspiraţiilor sale, salariatul va munci mai puţin .

Dreptul la salariul, corolarul dreptului la muncă , constituie o prerogativă fundamentală a individului afirmată în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Salariul “nu constituie decât un mod de remunerare, nu absolut şi unic, ci relativ recent în istoria economică, care nu s-a generalizat decât o data cu organizarea capitalistă şi patronală modernă...”

P.A.Samuelson, laureat al premiului “Nobel” pentru economie,arată că “omul este mai mult decât o marfă. Cu toate că este adevărat că omul închiriază serviciile sale pentru un preţ. Acest preţ este nivelul salariului, care este de la distanţă cel mai important preţ.”

Acestă lucrare, prin continutul său, urmăreşte evidenţierea importanţei salariului, determinarea salariului, contribuţiile precum şi realţiile de calculare a salariilor.

Capitolul I Introducere

1.1. Salariul – Preţul muncii

Salariul reprezintă „expresia bănească a valorii forţei de muncă”, „preţul forţei de muncă”, „plata forţei de muncă”. Mai simplu, salariul este definit ca „plata, de regulă în formă bănească, a unei activităţi depuse”, „preţul muncii”, „plata muncii”.

Din punct de vedere fiscal, salariul reprezintă:

• Pentru angajatori (societate comercială, regie autonomă etc.), o cheltuială, impusă de necesitatea desfăşurării activităţii. Angajatorul, care face „plata muncii” sub formă de „salarii”, are obligaţia:

1. De a se înregistra pe cheltuieli cu salariile acordate, care reprezintă o „cheltuială cu salariile”, înregistrată în debitul contului 641 „Cheltuieli cu remuneraţiile personalului”, care este o cheltuială deductibilă la calcului profilului impozabil (adică admisă a sa scădea din veniturile impozabile în scopul determinării profitului impozabil);

2. De a se înregistra în evidenţa financiar-contabilă cu „salariile plătite”, respectiv cu „salariile şi alte drepturi cuvenite personalului”, în creditul contului 421 „Personal – remuneraţii acordate”, şi de a calcula şi reţine, prin stopaj la sursă, obligaţiile bugetare (contribuţia pentru şomaj, pensie, sănătate şi impozitul). Calculul şi reţinerea obligaţiilor datorate statului reprezintă o obligaţie a angajatorului (a celui care face plata salariilor) şi se face prin „stopaj la sursă”, care constă în faptul că nu se face plata salariilor până nu se „stopează”, până nu se calculează şi reţin sumele datorate statului;

• Pentru salariat (angajat), un „venit obţinut prin muncă”, un venit acordat de angajator după ce s-au calculat şi reţinut de angajator toate obligaţiile de plată datorate statului.

Din punct de vedere strict fiscal, sensul şi conţinutul noţiunii de salariu se vor înţelege corect şi pe deplin numai dacă este privit atât din punct de vedere al celui care îl acordă (al angajatorului, care este plătitorul de salarii), cât şi din punct de vedere al celui care îl primeşte (al salariatului, care este beneficiarul veniturilor din salarii).

Legea nr. 53/2003 din Codul Muncii prevede în:

„Art. 154 – (1) Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.