Contabilitatea financiară

Argumentul

Reglementarile contabile din Romania definesc activele imobilizate ca acele active ale unei intreprinderi destinate utilizarii pe o perioada indelungata in activitatea acesteia. Astfel activele imobilizate reprezinta bunurile si valorile destinate sa serveasca o perioada indelungata in activitatea entitatii economice si care nu se consuma sau se inlocuiesc dupa prima utilizare si ca atare, nu sunt destinate comercializari.

Activele imobilizate, in raport cu comportamentul lor economic si al structurii lor materiale, se grupeaza astfel:

- imobilizarari corporale

- imobilizari necorporale

- imobilizari financiare

Imobilizarile corporale - sunt active materiale nemonetare, care detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri in scopuri administrative.

Imobilizari necorporale – sunt active fara suport material si detinute pentru utilizare in procesul de productie sau de furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate altora sau in nevoi administrative.

Imobilizari financiare – denumite si investiti financiare, sunt active detinute de o societate in vederea cresterii valori averii sale sau prin incasarea unor sume din repartizari (chirii, dividende,dobanzi) prin cresterea valorii capitalizate sau prin obtinerea unor beneficii de genul celor rezultate in urma vanzari acestor investiti.

Evaluarea activelor imobilizate – este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere.

Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.

In raport cu momentele in care se realizeaza evaluarea elementelor din situatiile financiare, se delimiteaza:

- evaluarea la intrare

- evaluarea la iesire

- evaluarea la inventor

- evaluarea la bilant

Evaluarea la intrare a activelor imobilizate este utilizata la inregistrarea operatiilor economice care genereaza miscari de natura intrarilor.

La intrarea in unitate, bunurile se inregistreaza si se evalueaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila, stabilindu-se in raport de caile de intrare, imbracand urmatoarele forme:

- cost de achizitie

- cost de productie

- valoare justa

- valoare de aport

Costul de achizitie – reprezinta suma platita in numerar pentru achizitionarea activului la data achizitiei. Costul de achizitie este egal cu pretul de cumparare la care se adauga taxele nerecuperabile, cheltuieli de utilizare.

Reducerile comerciale nu fac parte din costul de achizitie.

Costul de productie- este format din costul de achizitie al materiilor consumate, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuelilor indirecte de productie, alocate in mod rational,ca fiind legate de fabricarea imobilizarii.

Evaluarea la iesire – este utilizata la inregistrarea curenta a operatiilor economice care genereaza miscari de natura iesirilor. De regula activele imobilizate sunt evaluate la iesire ,la valoarea lor de intrare.

Evaluarea cu ocazia inventarierii – se efectueaza la incheierea exercitiului financiar cand, conform legii, are loc procesul de inventariere generala.

Evaluarea activelor imobilizate – se efectueaza la valoarea actuala a fiecarui element, denumita valoare de inventar, aceasta stabilindu-se In functie de utilizarea bunului, de starea acestuia si de pretul pietii.