Contabilitatea Financiară a Întreprinderii

INTRODUCERE

„Contabilitatea este una dintre cele mai sublime creaţii ale spiritului omenesc pe care fiecare gospodar ar trebui sa o folosească în gospodaria sa.”

GOETHE

În zilele noastre, o mai buna cunoaştere a situaţiei patrimoniului este strict necesară pentru a participa cu succes la viaţa economică şi chiar (sau mai ales) socială a unei societăţi.

În ţara noastră contabilitatea reprezintă o provocare datorită deselor schimbari si ambiguităţi prezente în mediul legislativ, precum şi a tendinţei de armonizare cu sistemul contabil european; contabilitatea trebuie sa se adapteze mediului de afaceri tot mai dinamic, să raspundă unor provocari din ce în ce mai incitante cum ar fi: pieţele financiare în dezvoltare, instrumente financiare noi, mişcarea rapidă a capitalurilor etc.

Înca de la apariţia ei ca ştiintă, contabilitatea a fost legată de constituirea, gestionarea şi utilizarea eficientă a patrimoniului, fiind disciplina care pune la dispoziţia conducerii firmei atât date cât si informaţii operative privind starea si gestionarea patrimoniului.

În cadrul elementelor patrimoniale ale unei societăţi un rol important îl au activele circulante materiale din cadrul carora fac parte şi stocurile, adică acele materiale deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurarii normale a activităţii, în curs de producţie în vederea vânzarii în aceleasi condiţii ca mai sus sau sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii. Aceasta importanţă este dată de faptul că o unitate de producţie nu poate functiona fără existenţa stocurilor.

O firmă care are ca obiect principal de activitate producţia trebuie să deţină suficiente stocuri (materii prime, materiale, etc.) astfel încât procesul de producţie să aibă continuitate.

În acelaşi timp, structura şi marimea stocurilor trebuie stabilită judicios, astfel încât să nu existe lipsuri dintr-o anumită materie primă sau din contra, să existe asupra stocuri din alte materii prime.

Lipsa stocurilor de materii prime poate duce la întreruperea activitaţii de producţie şi automat sunt influenţate negativ veniturile firmei cu repercusiuni directe asupra profitului. În acelasi timp, o aprovizionare în exces cu materii prime si alte materiale poate duce la un blocaj financiar ca urmare a obligativităţii achitării catre furnizori a valorilor imobilizate în stocurile procurate si care nu sunt folosite imediat în procesul de producţie. Pe de alta parte, aceste stocuri aprovizionate în exces se pot degrada sau altera ca urmare a depozitării necorespunzatoare sau ca urmare a influenţelor factorilor de mediu, mai ales în industria alimentară.

De asemenea, stocurile de produse finite obţinute joaca un rol important în activitatea unei firme. În procesul de fabricaţie al produselor finite firma trebuie să ţină cont de cererea şi oferta de pe piaţă. Dacă firma produce mai mult decât se cere pe piaţă, acest fapt are o influenţă negativă deoarece, pentru a obţine o anumită cantitate de produse, indiferent dacă se vând sau nu, se consuma materii prime, forţă de muncă, utilităţi, etc., consumuri care generează costuri. Daca marfurile obţinute nu se vând, costurile de producţie nu sunt acoperite şi se obţine pierdere.

În concluzie, gestionarea stocurilor reprezintă o latură importantă în buna desfaşurare a activităţii unei firme şi acesta este motivul pentru care am ales această temă.

CAPITOLUL 1. STADIUL CUNOASTERII ÎN DOMENIU. CADRUL TEORETIC SI REFERINTE TEMATICE DE STUDIU

1.1. Definiţia, caracteristicile şi principalele structuri ale stocurilor

Noţiunea de „stock”, de origine germană, a traversat Marea Nordului de la est la vest şi a venit din Anglia cu sensul său actual „cantitate de mărfuri şi produse disponibile în magazin; depozit în general” .

Definiţia dinamică şi funcţională a stocului aparţine lui M. Rouegez:

Un stoc este, în esenţă, o cantitate variabilă dintr-un produs, mărită prin intrări şi diminuată prin ieşiri. Intrările pot fi cumpărări sau fabricaţiuni. Ieşirile pot fi vânzări sau livrări către atelier.

Stoc normal, cel format din articole a căror utilizare este continuă şi constantă sau este considerată ca sigură. Se împarte în:

• stoc activ, cel care se întoarce

• stoc de protecţie, reprezentat de rezerva destinată să ascundă accelerările neprevăzute ale ieşirilor, intrările sau erorile de prevedere.

Stocul de siguranţă cel format din articole de utilizare excepţională sau întâmplătoare care trebuie –totuşi– deţinute, întrucât:

• absenţa lor ar putea antrena oprirea activităţii (o piesă de bază a unei maşini) sau o pagubă gravă (stingătoarele de incendiu)

• dobândirea lor pe piaţă ar putea fi dificilă sau îndelungată.