Contabilitatea imobilizărilor

Introducere

Activele imobilizate sau fixe denumite si „imobilizari” sau „bunuri imobile” cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Ele alcatuiesc baza si mijloacele de actiune ale intreprinderii.

Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizeaza atat prin durabilitatea lor mai indelungata cat si prin repetata lor participare la circuitul economic. Functia acestor bunuri este fixata in activitate economica si sociala a intreprinderii fara ca prin utilizarea lor sa se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializarii. In consecinta, ele nu se consuma sau nu se inlocuiesc dupa prima utilizare.

Activele imobilizate se diferentiaza la randul lor in 3 grupe: imobilizari corporale, imobilizari necorporale, imobilizari financiare.

Potrivit legislatiei din tara noastra, sunt considerate mijloace fixe obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: este detinut de o persoana juridica pentru a fi utilizat in productia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau pentru a fi folosit in scopuri administrative; este utilizat pe parcursul unei perioade mai mari de un an si are o valoare mai mare decat limita stabilita de lege.

Activele imobilizate corporale isi pierd in timp din valoare ca urmare a uzurii determinata de utilizarea lor, de actiunea agentilor naturii si procesului tehnic.

Constatarea contabila a pierderii de valoare suferita de imobilizari, cu exceptia terenurilor, si includerea sa in costuri poarta numele de „amortizare”. Aceasta este o modalitate prin care costul activelor imobilizate este desfasurat pe parcursul duratei de viata utila a acestora.

Cheltuiala cu amortizarea reprezinta fractiunea din costul activelor imobilizate folosita in cursul unei perioade contabile.

Amortizarea este un element de determinare a valorii ramase a activelor imobilizate, valoare care se inscrie in bilant.

Prin inregistrarea cheltuielilor cu amortizarea se asigura resurse pentru inlocuirea activelor imobilizate la sfarsitul duratei lor de viata utila.

Amortizarea reprezinta constatarea si consemnarea pierderii definitive a beneficiilor economice asociate activelor imobilizate deoarece exista si deprecieri temporare ale activelor imobilizate, pentru care se constituie provizioane (reduceri) privind deprecierea, conform principiului prudentei.

Reglementarile contabile actuale recunosc trei regimuri de amortizare, si anume:

o amortizarea liniara;

o amortizarea degresiva;

o amortizarea accelerata.

CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR

Imobilizarile sunt bunurile si valorile de folosinta indelungata caracterizate prin urmatoarele insusiri:

- Perioada lor de utilizare este, de regula, mai mare de un an;

- Nu se consuma si nu se inlocuiesc la prima utilizare;

- Nu-si schimba forma pe parcursul utilizarii acestora;

- Nu sunt destinate comercializarii.

In functie de natura lor, activele imobilizate se clasifica astfel:

- IMOBILIZARI CORPORALE;

- IMOBILIZARI NECORPORALE;

- IMOBILIZARI FINANCIARE.

1. Imobilizarile corporale – structura, continut, caracteristici

1.1. Recunoasterea imobilizarilor corporale

Imobilizarile corporale, denumite si imobilizari materiale sau active fixe tangibile, cuprind bunurile materiale de folosinta indelungata, avand urmatoarea structura:

- terenuri, amenajari de terenuri, masini, utilaje si instalatii de lucru;

- aparate si instalatii de masurare, control si reglare;

- mijloace de transport;

- animale si plantatii;

- mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale, etc.

In structura imobilizarilor, terenurile se diferentiaza de celelalte datorita caracteristicilor diferite pe care acestea le au. Terenurile includ atat terenurile propriu-zise cat si amenajarile de terenuri.

Terenurile propriu-zise cuprind: terenurile agricole si silvice, terenurile cu constructii, terenurile cu zacaminte.

Conform reglementarilor din Romania, imobilizarile corporale reprezinta obiectele singulare sau complexul de obiecte ce se utilizeaza independent in activitatea intreprinderii si care indeplinesc cumulativ doua conditii:

- au o valoare mai mare decat limita stabilita de lege;

- au o durata utila de viata mai mare de un an.

Un element individual in cadrul imobilizarilor corporale se identifica pe baza unui rationament profesional pentru aplicarea criteriilor de definire a circumstatelor sau a tipurilor specifice de intreprinderi.

Uneori este indicat sa se grupeze elementele individuale nesemnificative, iar criteriile de definire si recunoastere sa se aplice valorii totale. Daca anumite elemente componente ale unei imobilizari sunt folosite pentru mai multe perioade, ele pot fi recunoscute separat ca imobilizari. Daca insa acele elemente pot fi folosite doar in legatura cu un activ imobilizat iar utilizarea lor se asteapta a fi neregulata, ele sunt inregistrate ca imobilizari corporale si amortizate pe o perioada ce nu depaseste perioada de viata utila a respectivei imobilizari.