Contabilitatea Imobilizărilor Corporale

Activele imobilizate sunt acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente. Reglementările contabile din România definesc activele imobilizate ca acele active ale unei persoane juridice destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia. Astfel, activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea entităţii economice şi care nu se consumă sau se înlocuiesc după prima lor utilizare şi, ca atare sunt destinate comercializării.

Activele imobilizate sau fixe, denumite şi active pe termen lung, imobilizări sau bunuri mobile, cuprind toate acele valori economice de investiţie a căror perioadă de utilitate şi lichiditate este mai mare de un an. Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizează prin durabilitatea lor mai îndelungată cât şi prin repetata lor participare la circuitul economic.

Activele de natura imobilizărilor formează baza tehnico-materială şi financiară a unităţilor patrimoniale, fiind grupate în două categorii:

- imobilizări profesionale, utilizate pentru producţia de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii;

- imobilizări neprofesionale, cele care deservesc alte activităţi decât cele care formează obiectul activităţii de exploatare.

Activele imobilizate, în raport de comportamentul lor economic şi al structurii lor materile, se grupează astfel:

• Imobilizări corporale;

• Imobilizări necorporale;

• Imobilizări financiare.

Activele imobilizate corporale, cu excepţia terenurilor, îşi pierd, în timp, din valoarea lor ca urmare a uzurii determinată de utilitatea lor, de acţiunea agenţilor naturii şi progresului tehnic. Constatarea contabilă a pierderii de valoare suferită de activele fixe şi includerea sa în costuri poartă numele de amortizare.

Conturile funcţoinează după regula de activ-încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu existentul iniţial şi cu creşterile de activ (la intrarea în evidenţă a imobilizărilor), se creditează cu micşorările de activ (la scoaterea din evidenţă a imobilizărilor), iar soldul final debitor reflectă imobilizările existente în patrimoniu.

Imobilizările corporale

Un activ corporal trebuie recunposcut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoana juridică şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

Imobilizările corporale (denumite şi imobilizări materiale) sunt bunuri economice tangibile care au o structură materială asupra cărora unităţile patrimoniale au un drept real de folosinţă şi de dispoziţie. Ele definesc capacitatea tehnică de producţie şi comercială a unităţii, sunt utilizate o perioadă mai mre de un an, îşi păstreză forma iniţială pe toată durata de utilizare, contribuie la realizarea veniturilor.

Imobilizări corporale sunt active care:

a) Sunt deţinute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producţia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

b) Sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an;

c) Au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare.

Contabilitatea sintetică a imobilizări corporale se ţine pe categorii, iar contabilitatea analitică se ţine pe fiecare obiect de evidenţă prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcţie distinctă.

Imobilizările corporale cuprind 2 mari categorii:

 terenuri;

 mijloace fixe.

Sau imobilizările corporale se mai pot împarte în:

 terenuri;

 construcţii;

 instalaţii tehnice şi maşini;

 alte instalaţii , utilaje şi mobilier;

 avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.

Potrivit legislaţiei României, criteriului de utilizare i se adaugă cel de proprietate juridică: „în categoria imobilizărilor nu sunt cuprinse decât bunurile asupra cărora întreprinderea exercită dreptul de proprietate juridică”.

În România, în prezent, nu sunt considerate imobilizări corporale:

• motoarele, aparatele şi alte subansamble ale imobilizărilor corporale destinate înlocuirii componentelor uzate. Aceasta sunt înregistrate ca stocuri şi reflectate la cheltuieli pe măsură ce sunt consumate. În anumite situaţii, aceste componente pot fi considerate în categoria imobilizărilor corporale. De asemenea, în cazul în care s-au contabilizat ca imobilizări distincte componentele unui activ achiziţionat deoarece au durate de viaţă utile diferite sau aduc beneficii întrepriderii într-un mod diferit, atunci motoarele sau alte componente achiziţionate pentru înlocuirea celor uzate trebuie considerate imobilizări,

• sculele, instrumente şi dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei comenzi;

• construcţiile şi instalaţiile provizorii;

• animalele care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale de îngrăşat, păsările şi coloniile de albine;

• pădurile;

• prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea producţiei de serie, inclusiv seria zero;

• echipamente de protecţie şi de lucru.

I. Terenurile şi amenajările de terenuri

1. Contul 211 „Terenurile şi amenajările de terenuri”

1.1 Terenurile-contul 2111 este un cont de activ

În debitul contului 2111 „Terenuri” se înregistrează:

- valoarea ternurilor achiziţionate, reprezentând aport la capital, valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit şi a celor primite în regim de leasing financiar (404, 456, 131, 167);

- valoarea la cost de producţie a amenajărilor de terenuri realizate pe cont propriu (231, 658);

- valoarea creşterii rezultate din reevaluarea terenurilor (105);

În creditul contului 2111 „Terenuri” se înregistrează:

- valoarea ternurilor respectiv amenajărilor de terenuri cedate, amortizate (281, 658);

- valoarea descreşterii rezultate din reevaluarea terenurilor (105);

- valoarea terenurilor aportate, retrase (456);

- valoarea ternurilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăţi comerciale (261, 262, 263).

Soldul contului reprezintă valoarea terenurilor şi costul efectiv al amenajărilor de terenuri.