Contabilitatea Imobilizărilor Corporale

1. TENDINTE PREVIZIBILE PRIVIND PIATA CONFECTIILOR DE ÎMBRACAMINTE

În ultimii 50 de ani, pe plan mondial, industria confectiilor de îmbracaminte a fost în permanenta un sector industrial în expansiune pentru asigurarea necesarului de consum a unui numar de locuitori în continua crestere cu produse specifice ramurii.

În acest context, industria confectiilor de îmbracaminte a jucat si va juca un rol important în economia tarilor lumii.

Piata mondiala a confectiilor de îmbracaminte este caracterizata de o concurenta puternica.

În perspectiva anilor 2005–2010, se disting doua grupe de tari în ce priveste ritmul de dezvoltare :

- tarile industrializate, dezvoltate, la care forta de munca este scumpa îsi re¬strâng activitatea din aceasta industrie si dezvolta alte ramuri si tehnologii de vârf cu rentabilitati foarte ridicate;

- tarile în curs de dezvoltare, principalele detinatoare de materii prime specifice, cu forta de munca competitiva si care au adoptat din timp politici industriale favorizante promovarii exportului si cuceririi de noi piete, detin deja o pozitie importanta pe plan mondial în producerea si comercia¬lizarea confectiilor de îmbracaminte (China, Indonezia, Coreea, India, Pakis¬tan, Turcia, Mexic).

Industria textila de confectii de îmbracaminte din aceste tari se va dezvolta în continuare, vertiginos, sustinuta si de infrastructura necesara (existenta unor capacitati de productie în sectoarele primare de înalt nivel tehnic si tehnologic si promovarea politicilor adec¬vate de atragere a capitalului strain si a tehnologiilor de vârf).

Pe de alta parte, zone din Asia vor deveni si importante piete de consum pentru astfel de produse (de exemplu, China, ca efect al aderarii la O.M.C.).

Importanta este schitarea cadrului general în care procesele de restructurare, tendintele productiei si comertului international cu produse din industria textila si de confectii de îmbracaminte se ierarhizeaza dupa prioritati etapizate prin programe guvernamentale, în functie de politica fiecarei tari si a organizatiilor eco¬nomice respective.

Dorinta de a realiza venituri în devize face ca tarile în curs de dezvoltare sa se adreseze cu prioritate pietei tarilor industrializate puternic, care, datorita coe¬ficientului redus de elasticitate în achizitionarea de astfel de produse în raport cu cresterea veniturilor, înregistreaza ritmuri relativ reduse de absorbtie. Aceasta va determina ca piata interna a tarilor în curs de dezvoltare sa constituie sursa principala de desfacere a produselor din industria textila si de confectii de îmbracaminte, de care va depinde direct evolutia lor viitoare în acest domeniu.

Considerentul de mai sus este confirmat de tendintele actuale ale ofertei, deoarece multe tari în curs de dezvoltare au parcurs tranzitia de la etapa fazei de deficit în comertul cu textile la faza de excedent.

Se considera ca si în perioada urmatoare, în cadrul obiectivelor politicii comerciale, tarile în curs de dezvoltare, care nu au acorduri de asociere la Uniunea Europeana, se vor baza pe crearea si dez¬voltarea unor ramuri in¬dustriale tinere. Aceste tari vor practica intens, ca si în prezent, protectionismul, care trebuie însa abolit dupa anul 2005, în conformitate cu prevederile Organizatiei Mondiale a Comertului (O.M.C.).

Politica protectionista a pietelor interne se manifesta prin urmatoarele practici: taxe reduse la importul de fibre si fire; taxe mai mari la importul de tesaturi; licentierea importului de produse; restrictii netarifare la import, precum depozitele în cash, controlul preturilor, marcarea tarii de origine. (De exemplu, Coreea de Sud solicita un depozit cash de 20% la toate importurile de astfel de produse)

Importurile de textile si de confectii de îmbracaminte sunt aprobate de un comitet de supervizare.

Restrictiile închid prac¬tic pietele acestor tari fata de concurentii straini, creând conditii favorizante producatorilor locali.

Interesant este ca ma¬surile protectioniste se adopta în unele tari con¬comitent cu aplicarea unor politici industriale de re¬structurare si modernizare a capacitatilor de productie cu capital strain.

„Viitorul” va gasi populatia Europei în proces de îmbatrânire (rata natalitatii fiind mult sub cea a tarilor în curs de dezvoltare), o populatie care nu cauta, în primul rând, noutatea sau stilul modei, ci, mai degraba, cele mai bune servicii si cea mai buna calitate a vietii.

Aceste considerente stau la baza orientarii producatorilor extracomunitari privind multipli¬carea stilurilor modei, versatilitatea si imprevi¬zibilitatea cererii.

În paralel, se va diminua interesul pentru marci, acest proces intensificându-se în numeroase tari ca urmare a puternicei delocalizari a productiei, însotita de o diminuare generala a calitatii.

Tendinta cea mai clara în Europa pentru perioada urmatoare este concentrarea comertului cu amanuntul în lanturi specializate de magazine, cu impact asupra comerciantilor independenti (acestia vor reprezenta circa 38% din distributia produselor).

Firma de consultanta „Mercer Management Consultants”, în raportul sau catre Comisia Europeana, prognozeaza ca va continua scaderea ocuparii fortei de munca în industria textila si de confectii de îmbracaminte în urmatorii 10 ani, datorita politicii de transferare a capacitatilor de productie în tarile în curs de dezvoltare detinatoare de materii prime si forta de munca ieftina.

Piata Uniunii Europene pentru produsele specifice industriei confectiilor de îmbracaminte va fi influentata de patrunderea în cantitati mari de astfel de produse, odata cu aplicarea în etape a liberalizarii comertului între Uniunea Europeana cu Turcia si tarile est-europene proaspat aderate sau în curs de aderare, precum si liberalizarea completa a comertului începând cu anul 2005.

În fiecare etapa, odata cu patrunderea produselor specifice care se vor adresa cu precadere clasei mijlocii a societatii europene, multe capacitati din cele ramase vor fi închise, transferate sau modernizate pentru realizarea unor produse destinate clasei de vârf.

În prezent, România este parte în acorduri internationale si bilaterale care functioneaza si pentru domeniul industriei confectiilor de îmbracaminte.

Aceste acorduri sunt: Acordul de Asociere a României la Comunitatile Europene si statele membre ale acesteia ; Acordul Liberului Schimb în Europa Centrala (C.E.F.T.A.) ; Acordul între România si statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb (A.E.L.S.) ; Acordurile de Textile si Îmbracaminte cu S.U.A. si Canada în cadrul Acordului Multifibra a O.M.C. ; Acordurile bilaterale de liber schimb încheiate cu Republica Moldova, Turcia si Israel ; Acordurile semnate constituie baza juridica a relatiilor economice dintre România si tarile sau grupurile de tari respective, scopul fiind eliminarea restrictiilor vamale si crearea cadrului adecvat pentru dezvoltarea schimburilor comerciale.

Prin acordurile de cooperare economica s-au deschis – prin reciprocitate – piete, atât pentru produsele specifice industriei de îmbracaminte, cât si pentru materiile prime specifice.