Contabilitatea imobilizărilor necorporale la SC Antibiotice SA

Introducere

Într-o lume a afacerilor extrem de dinamică, întreprinderile trebuie să aibă în vedere investiţii cât mai avantajoase a capitalului pe care îl deţin, în general, şi ale investiţiilor nemateriale, în special.

În prezent, unul dintre principalele scopuri ale cumpărării unor întreprinderi este de a achiziţiona rezultatele unor investiţii nemateriale ce nu pot fi înregistrate decât parţial în activul bilanţului. Printre aceste investiţii nemateriale se numără: marca (numele comercial), calitatea cercetătorilor din departamentul de cercetare- dezvoltare, filosofia managerială, calitatea reţelei de distribuţie etc.

Tema lucrării de faţă este „Aspecte privind recunoaşterea, evaluarea şi contabilizarea imobilizărilor necorporale”. Aceasta oferă o prezentare de ansamblu a activelor necorporale, de la brevete la educaţie, de la mărci de fabricaţie la fond comercial, fiind structurată pe 3 capitole.

Primul capitol, denumit „Noţiuni generale privind imobilizările necorporale”, tratează partea teoretică privind conceptele generale referitoare la activele necorporale. Sunt enumerate principalele acte legislative care reglementează şi normează gestiunea imobilizărilor necorporale, sunt prezentate principalele aspecte legate de recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor necorporale.

Capitolul II, intitulat „Prezentarea întreprinderii S.C. Antibiotice S.A.”, este centrat pe prezentarea întreprinderii la care s-a realizat studiul de caz, S.C. Antibiotice S.A. Iaşi, avându-se în vedere realizarea unui scurt istoric şi prezentarea activităţii societăţii, prezentarea structurii organizatorice, a modului în care organizat departamentul financiar-contabil şi relaţiile acestuia cu alte compartimente, încheindu-se cu prezentarea modului în care este organizată contabilitatea imobilizărilor necorporale la societatea analizată.

Capitolul III, cu titlul „Contabilitatea imobilizărilor necorporale la S.C. Antibiotice S.A.”, tratează contabilitatea imobilizărilor necorporale prin prezentarea purtătorilor primari de informaţii care intervin, a sistemului de conturi folosit pentru contabilitatea imobilizărilor necorporale la societatea utilizată pentru studiul de caz, exemplificarea reflectării în contabilitate a operaţiunilor privind imobilizările necorporale, precum şi câteva elemente legate de amortizarea imobilizărilor necorporale şi implicaţiile fiscale aferente. În finalul capitolului sunt surprinse câteva elemente de analiză a imobilizărilor necorporale.

Lucrarea se încheie cu câteva concluzii personale asupra subiectului tratat.

Cap. 1. Noţiuni generale privind imobilizările necorporale

În acest capitol se urmăreşte explicarea şi înţelegerea principalelor aspecte legate de imobilizările necorporale, precum şi a cadrului legislativ care reglementează gestiunea acestora în cadrul întreprinderii.

1.1. Sfera şi conţinutul noţiunii de imobilizări necorporale

Un activ necorporal este un activ care nu are formă fizică, deşi există din drepturi contractuale şi legale şi are o valoare economică.

Entităţile cheltuiesc frecvent resurse sau îşi atrag datorii pentru achiziţia, dezvoltarea, menţinerea sau extinderea resurselor necorporale cum ar fi cunoştinţele ştiinţifice sau tehnice, proiectarea şi implemetarea proceselor şi sistemelor noi, licenţele, proprietatea intelectuală, cunoştinţele despre piaţă şi mărcile (inclusiv numele de marcă şi titlurile de publicitate).

Exemple comune ale elementelor încorporate în aceaste direcţii vaste sunt software-ul, brevetele, drepturile de autor, filmele de cinematografie, listele de consumatori, drepturile privind serviciile ipotecare, licenţele de pescuit, cotele de import, francizele, relaţiile cu consumatorii sau furnizorii, loialitatea consumatorului, cota de piaţă şi drepturile de marketing, dar nu toate îndeplinesc definiţia unei imobilizări necorporale, şi anume: imobilizare care îndeplineşte următoarele condiţii: este separabil, adică poate fi separat sau despărţit de entitate şi vândut, transferat, brevetat, închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună cu un contract, un activ sau datorie curentă sau decurge din drepturile contractuale sau din alte drepturi garantate de lege, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii .