Contabilitatea Impozitelor Indirecte

CAPITOLUL 1 ROLUL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR

1.1. Structurã şi caracteristici ale impozitelor şi taxelor

1.1.1 Noţiuni generale privind impozitele şi taxele

Fiscalitatea cuprinde totalitatea resurselor financiare mobilizate la dispoziţia statului şi repartizate în vederea realizãrii obiectivelor de dezvoltare economicã şi socialã a ţarii, precum şi pentru funcţionarea autoritãţilor publice centrale şi locale. Bugetul de stat se aprobã anual prin legea bugetarã anualã, care vizeazã:

1) Bugetul centralizat al statului;

2) Bugetele locale;

3) Bugetele fondurilor speciale ;

Problemele fiscale şi bugetare joacã un rol esenţial în economia de piaţã. În acest context, impozitul constituie un instrument cu caracter istoric şi cu multe implicaţii asupra sferei economico-sociale, de-a gãsi o cale de compromis între interesele sociale şi cele individuale sau de grup.

Ar trebui amintit cã România antebelicã, dispunea de un sistem fiscal modern, într-o continuã reformare şi modemizare, în pas cu sistemele fiscale ale ţarilor dezvoltate. Cu toate acestea, perioada socialistã ce a urmat, a însemnat, ca şi in alte domenii, ,,o reformã epocalã" a sistemului fiscal, aşezarea lui pe principii politice specifice perioadei, aşezarea lui în pasul "reformelor", mai mult sau mai puţin dictate, de la rãsãritul Europei.

Obiectivele reformei fiscale actuale, sunt numeroase şi presupun, înlãturarea treptatã a neajunsurilor sistemului "moştenit" de la perioada socialistã, elementelor reconsiderarea tradiţiilor din perioada interbelicã precum şi reconsiderarea tradiţiilor din perioada interbelicã precum şi introducerea elementelor noi, moderne, specifice economiilor dezvoltate.

Dificultãţile reformei fiscale în ţara noastrã sunt sporite şi de factorul "economie de tranziţie".

În baza reglementãrilor fiscale, fiecare unitate datoreazã impozite şi taxe cãtre bugetul statului, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, unele fiind aplicabile tuturor unitaţilor (TVA, impozit pe profit, impozit pe dividente, impozit pe clãdiri şi teren, etc.).

Baza legalã care reglementeazã impozitele, taxele şi contribuţiile la alte fonduri se reglementeazã anual prin Legea bugetului.

1.1.2. Impozite şi taxe

Impozitele reprezintã forma de prelevare a unei pãrţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor sale.

Aceastã prevedere se face în mod obligatoriu, definitiv şi nerambursabil pentru care statul nu presteazã nici un contraserviciu. Impozitele sunt plãţi care se fac cãtre stat cu titlu definitiv şi nerambursabil.

Sarcina achitãrii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizeazã venit dintr-o anumitã sursã prevãzutã de lege.

Pentru cã prin impozite sã se poatã realiza obiectivitate urmãrite de cãtre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementãrile fiscale sa fie cunoscute şi respectate atât de organele fiscale cât şi de plãtitor.

Taxele reprezintã plãţile baneşti efectuate la instituţiile publice pentru care acestea se obligã sã presteze un echivalent direct şi imediat.

Impozitele şi taxele denumite venituri bugetare, se caracterizeazã fiecare în parte prin anumite trãsãturi, determinate de modul de aşezare, provenieţã, percepere, rolul lor etc.

Limita impozitelor într-o ţarã este influentatã de:

- factori externi sistemului de impozitare (P.I.B.), natura instituţiilor politice, nivelul mediu al impozitului;

- factorii interni sistemului de impozitare (progresivitatea cotelor de impunere).

Elementele tehnice al impozitului

La concretizarea şi individualizarea fiecãrui impozit în parte trebuie sã se ţinã seama de urmãtoarele elemente tehnice ale impunerii, şi anume: (3)

A) Denumirea

» subiectul (contribuabilul sau plãtitorul) impozitului este persoana fizicã sau juridicã, ce are obligaţia legalã sã plateascã impozitul;

» suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportã în mod efectiv impozitul;

» obiectul impozitului constã în materia supusã impunerii, care mai poartã denumirea şi de materie impozabilã;

Exemplu: - la impozitul de profit, obiectul îl constituie profitul.

În cazul impozitelor indirecte obiectul impunerii îl constituie produsul care face obiectul vânzãrii, sau serviciul prestat .

» sursa impozitului aratã din ce anume se plãteşte impozitul, din venit sau avere. Când obiectul impozitului îl reprezintã venitul, valoarea, profitul sau tariful, aceasta este în acelaşi timp şi baza de calcul.