Contabilitatea Impozitului pe Profit

Impozitul pe profit

Baza legală pentru determinarea impozitului pe profit o constituie Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Anterior acestei legi, impozitul pe profit s-a determinat in conformitate cu prevederile O.G. nr. 70/1994, cu modificarile si completarile ulterioare. Impozitul pe profit determinat potrivit acestor reglementări constituie impozit curent, conform IAS 12 „Impozitul pe profit”.

IAS 12 „Impozitul pe profit” prevede că, în condiţiile în care este probabil ca recuperarea sau decontarea valorii contabile a unui activ sau a unei datorii să ducă la efectuarea unor plăti viitoare mai mari sau mai mici privind impozitul pe profitul curent, decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecinţe fiscale, o întreprindere trebuie să recunoască o datorie sau o creanta privind impozitul amânat, cu anumite excepţii prevăzute de IAS 12.

Potrivit legislatiei fiscale, impozitul curent este valoarea impozitului pe profit exigibil pentru anul curent determinat potrivit legislatiei fiscale, conform careia profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile.

Rezultatul fiscal se determina, astfel:

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil + Diferenţe permanente + Diferenţe temporare

Potrivit IAS 12 ,,Impozitul pe profit”:

Cheltuiala cu impozitul pe profit, respectiv venitul din impozitul pe profit, reprezinta valoarea globala inclusa in determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exercitiului in ceea ce priveste impozitul curent si pe cel amanat.

Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil/recuperabil în raport cu profitul impozabil/pierderea fiscală pe o perioada.

Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit plătibile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce priveşte diferenţele temporare impozabile.

Creanţele privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit, recuperabile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce priveşte:

o Diferenţele temporare deductibile;

o Reportarea pierderilor fiscale nefolosite;

o Reportarea creditelor fiscale nefolosite.

Diferenţele temporare sunt diferenţele dintre valoarea contabilă a unui activ sau a unei datorii din bilanţ şi baza fiscală a acestora.

Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorii în scopuri fiscale.

Impozitul amânat [creanţă sau datorie] apare atunci când:

 Există diferenţe între valoarea contabilă şi baza fiscala a unei creanţe sau datorii;

 Aceste diferenţe sunt reversibile [temporare];

 Creantele sau datoriile respective fac obiectul impozitării.

Diferenţele între baza fiscala şi valoarea contabilă pot fi:

 Permanente, situatie in care diferentele respective nu fac obiectul impozitului amânat: ex. cheltuieli nedeductibile fiscal in relatia cu bugetul statului [penalităţi];

 Temporare – care vor genera sume impozabile sau deductibile atunci când valoarea contabilă a activului sau datoriei este recuperată, respectiv stinsă.

De asemenea, impozitul amânat poate să apară atunci când:

 Există valori deductibile sau impozabile în viitor, dar care nu au un activ sau o datorie corespondentă în bilanţ;

 Există pierderi fiscale neutilizate, în condiţiile în care există şi probabilitatea realizării de profituri impozabile viitoare faţă de care pierderile fiscale să fie reportate.

În determinarea ambelor forme ale impozitului pe profit se pleacă, de regulă, de la aceeaşi cotă de impozitare, respectiv cea prevăzută de legislaţia fiscală. Totuşi, creanţele şi datoriile privind impozitul amânat trebuie evaluate la ratele de impozitare ce se aşteaptă a se aplica pentru perioada în care activul va fi realizat sau datoria va fi decontată, pe baza ratelor de impozitare (şi a prevederilor fiscale) care au fost reglementate sau se estimează a fi reglementate până la data bilanţului.

Potrivit Reglementarilor contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/2001, o reconciliere între rezultatul contabil şi cel fiscal este impusă şi de aceste prevederi pentru a fi inclusă în notele la situaţiile financiare anuale (Nota 10 „Alte informaţii”).

Principalele ajustari efectuate potrivit reglementarilor fiscale, asupra rezultatului contabil, in vederea determinării impozitului pe profit curent, se referă la următoarele aspecte:

- sume de natura veniturilor rezultate ca urmare a retratării;

- sume de natura cheltuielilor rezultate ca urmare a retratării;

- cheltuieli cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar deductibile fiscal, care sunt reportate din perioada precedentă;

- sume utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă, în limita a 5% din profitul contabil, anual până ce acesta va atinge 20% din capital;

- alte sume deductibile în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare;

- dividende primite de la altă persoană juridică română;

- alte venituri neimpozabile;

- cheltuieli cu impozitul pe profit;

- impozitul pe venitul realizat în străinătate;

- amenzi, confiscări, dobânzi pentru plata cu întârziere şi penalităţi de întârziere datorate către autorităţile române sau străine, altele decât cele prevăzute în contractele comerciale încheiate între persoane rezidente;

- cheltuieli de protocol care depăşesc limita prevăzută de lege;

- cheltuieli de sponsorizare care depăşesc limita legală;

- cheltuieli cu amortizarea contabilă nedeductibilă fiscal;

- sume utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor, a rezervelor peste limitele prevăzute de lege;

- cheltuieli cu dobânzile nedeductibile fiscal care nu sunt reportate pentru perioada următoare;