Contabilitatea Instituțiilor Publice

INTRODUCERE

„Contabilitatea este una dintre cele mai sublime creaţiuni ale genului uman fiind o oglindă a trecutului şi o călăuză a viitorului”. (Goethe).

Contabilitatea s-a născut din necesităţile practice ale activităţii economice şi s-a dezvoltat o dată cu aceasta.În acest context, contabilitatea poate fi definită ca fiind o ştiinţă sau un domeniu al practicii integrat în sistemul economic.

În calitatea ei de componentă a sistemului economic, contabilitatea furnizează cea mai mare parte a informaţiilor necesare pentru luarea deciziilor la nivel micro şi macroeconomic, pe termen scurt, termen mediu sau termen lung.

Caraceterul de ştiinţă al contabilităţii se remarcă prin metodele proprii de cercetare, prin definirea tuturor mijloacelor necesare analizării la un moment dat a unei entităţi economice sau publice şi pentru conducerea în perspectivă a acestora.

Contabilitatea are utilitate în viaţa economico-socială, fiind un instrument esenţial şi activ de cunoaştere economică, financiară şi gestionară a unităţilor patrimoniale.Prin contabilitate se reflectă în expresie bănească bunurile mobile şi imobile, drepturile şi obligaţiile şi alte elemente ale patrimoniului, mişcările şi modificările determinate de operaţiunile economice şi financiare asupra cheltuielilor, veniturilor şi a rezultatelor obţinute.

Ca disciplină ştiinţifică, contabilitatea se ocupă de stabilirea principiilor, normelor, regulilor de prelucrare a datelor contabile, de înregistrare documentată, ordonată a operaţiunilor economice şi financiare privind mişcările de valori, materiale şi băneşti.De asemenea include procesele economice, sursele de provenienţă ale acestora, în vederea caracterizării generalizate a situaţiei economico-financiare şi a determinării rezultatelor obţinute de către unităţile patrimoniale pe o anumită perioadă de timp.

Instituţiile publice au un rol important în societate, deoarece prin intermediul acestora se derulează atât procesul de constituire, cât şi cel de utilizare a principalelor resurse publice ale statului.

Impactul pe care îl au instituţiile publice asupra societăţii contrastează puternic cu rolul şi importanţa pe care specialiştii şi organele de reglementare acordă contabilităţii publice.

Contabilitatea din cadrul instituţiilor publice este adeseori considerată ca fiind o activitate de rutină, şi aceasta deoarece ea reprezintă procesul de înregistrare a operaţiilor privind obţinerea resurselor financiare ale instuţiei şi a operaţiilor de utilizare a resurselor financiare în vederea realizării scopului pentru care a fost înfiinţată instituţia.Rolul contabilităţii este eronat perceput ca fiind în esenţă limitat la înregistrarea şi controlul veniturilor încasate şi a cheltuielilor şi sumelor plătite.

În prezent însă importanţa contabilităţii din instituţiile publice creşte, datorită importanţei informaţiilor pe care le furnizează, informaţii utile în procesul elaborării politicilor instituţiei, în procesul luării deciziilor de către echipa managerială şi la îmbunătăţirea eficacităţii şi eficienţei programelor şi serviciilor realizate de institruţia publică.

Contabilitatea instituţiilor publice se apropie foarte mult de contabilitatea financiară a agenţilor economici.De asemenea, IPSAS-urile sunt preluate din IAS-uri.

Prezenta lucrare abordează aspecte teoretice şi practice care vizează modul de organizare şi conducere a contabilităţii instituţiilor publice, modul de întocmire a situaţiilor financiare în coformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public şi reflectarea principalelor operaţiuni contabile derulate în cadrul insituţiilor publice.

Capitolele sunt structurate în funcţie de clasele de conturi din Planul de Conturi General aprobat prin OMFP nr. 1917/2005,astfel:

• Contabilitatea capitalurilor;

• Contabilitatea imobilizărilor;

• Contabilitatea stocurilor;

• Contabilitatea terţilor;

• Contabilitatea trezoreriei;

• Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor.

În utima parte a lucrării este prezentat un studiu de caz efectuat la o insituţie publică în care este analizată şi interpretată activitatea acesteia şi mai ales situaţiile financiare.

CAPITOLUL I

Organizarea contabilităţii instituţiilor publice-cadrul general

1.1.Obiectul şi metoda contabilităţii publice

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea instituţiilor publice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi pentru utilizatorii externi: Guvernul, Parlamentul, creditorii, clienţii, dar şi alţi utilizatori (organisme financiare internaţionale).

Potrivit legii contabilităţii 82/1991 , instituţiile publice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi după caz, contabilitatea de gestiune.

Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, rezultatul execuţiei bugetare, patrimoniul aflat în administrare, rezultatul patrimonial, costul programelor aprobate prin buget, dat şi informaţii necesare pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale.