Contabilitatea întreprinderilor de comerț exterior

Capitolul I. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVITOARE LA ACTIVITATEA DE COMERŢ EXTERIOR

1.1. Consideraţii generale cu privire ia reglementările contabile conforme cu Directivele Europene

În România s-a urmărit alinierea legislaţiei contabile româneşti cu Directivele europene în vederea îndeplinirii cerinţelor de aderare la Uniunea Europeană, precum şi armonizarea cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, situaţie impusă de procesul de globalizare economică şi de dezvoltare a pieţelor de capital.

Directivele Europene au fost elaborate în scopul armonizării sistemelor de contabilitate ale statelor membre. Elaborarea unor norme europene a fost motivată de nevoia de comparabilitate a informaţiilor financiare şi de apropiere între informaţiile furnizate de situaţiile financiare din diferite state. Directiva a IV-a din 25 iulie 1978 a vizat coordonarea dispoziţiilor naţionale cu privire la structura şi conţinutul conturilor anuale şi ale raportului de gestiune, în special pentru societăţile cu responsabilitate limitată şi societăţile pe acţiuni. Directiva a VII-a din 13 iunie 1983, a avut ca obiect armonizarea întocmirii şi publicării conturilor consolidate. Directiva a VIII-a din 10 aprilie 1984, a vizat cu predilecţie calificarea profesională a experţilor contabili. Directiva a IV-a oferă statelor membre ale Uniunii Europene o serie de opţiuni privind formatele situaţiilor financiare, regulile de evaluare şi cerinţele privind comunicarea financiară.

Conceptul de normare al contabilităţii defineşte procesul de elaborare a normelor contabile definite ca reguli precise de evaluare, înregistrare, clasificare şi prezentare a informaţiei financiare.

Armonizarea contabilă internaţională este procesul prin care regulile sau normele naţionale, diferite de la o ţară la alta, sunt perfecţionate pentru a fi comparabile.

începând cu 01.01.2006 în România a intrat în vigoare O.M.F.P nr. 1752/2005 reglementări contabile conforme cu Directivele Europene, iar mai târziu O.M.F.P. 3055/2009 cu aceeaşi denumire (cel precedent, respectiv 1752/2005 fiind abrogat).

Potrivit prevederilor ordinului O.M.F.P. nr. 3055/2009, persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două din cele trei criterii:

- total active 3.650.000 euro;

- cifra de afaceri netă 7.300.000 euro;

- număr mediu de salariaţi 50 întocmesc situaţii financiare dezvoltate care cuprind: bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative la situaţiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime prezentate anterior, întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind: bilanţ prescurtat, cont de profit şi pierdere şi notele explicative la situaţiile financiare anuale.

Reglementările contabile conforme cu Directivele Europene vizează: principiile contabile generale, regulile de evaluare şi tratamentele contabile, regulile de întocmire, aprobare şi publicare a situaţiilor financiare, auditarea şi verificarea situaţiilor financiare, planul de conturi general, etc.

Aşa cum se arată în Directiva a IV-a a CEE, menirea contabilităţii unei entităţi economice este de „a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine fidelă a patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatului, în scopul furnizării de informaţii utile ansamblului de utilizatori atunci când aceştia iau decizii economice". La organizarea contabilităţii entităţilor economice trebuie să se ţină seama de mai multe principii.

Principiile contabile generale pe baza cărora se evaluează elementele prezentate în situaţiile financiare potrivit reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene sunt:

a. Principiul continuităţii activităţii, se porneşte de la ipoteza că o entitate îşi va continua activitatea şi în viitorul previzibil, iară a avea intenţia sau nevoia de a şi-o reduce. Dacă o astfel de intenţie sau nevoie există, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative, cu condiţia ca administratorul să fi luat la cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de evenimente care pot duce la incapacitatea acestuia de a-şi continua activitatea. în acest caz ar putea fi necesar ca situaţiile financiare să fie întocmite pe o baza diferită de evaluare, iar baza utilizată va trebui indicată. Când situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. în cazul în care entitatea are intenţia sau se întrevede nevoia de a se lichida sau a-şi reduce activitatea este necesar ca situaţiile financiare să fie întocmite pe bază diferită de evaluare, iar baza utilizată trebuie indicată.

b. Principiul permanenţei metodelor presupune ca metodele de evaluare să fie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul. Aplicarea aceloraşi reguli şi norme asigură comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Specificarea în notele explicative a unor modificări dă posibilitatea utilizatorilor în a aprecia efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii.

c. Principiul prudenţei arată anumite incertitudini care planează asupra unor evenimente şi circumstanţe cum ar fi încasarea creanţelor îndoielnice, reclamaţii privind produsele în garanţie, etc., trebuie luate în considerare de persoanele care elaborează situaţiile financiare. Evaluarea în baza principiului prudenţei, conform OMFP nr. 3055/2009( O.M.F.P. nr.3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene) trebuie realizată respectând următoarele cerinţe: poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului; trebuie sa se ţină cont de toate datoriile aferente exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia; trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia; trebuie să se ţină cont de toate deprecierile indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite constituirea de rezerve ascunse sau provizioane excesive, subevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi de aceea nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

d. Conform principiului independenţei exerciţiului trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile exerciţiului financiar, indiferent de data încasării sau plăţii acestor venituri şi cheltuieli. Apare astfel prevalenţa cauzelor asupra efectelor, înregistrându-se mai întâi angajamentele şi apoi executarea lor. Fiecare exerciţiu financiar este considerat independent, separat de cele anterioare sau viitoare atribuindu-şi doar cheltuielile şi veniturile care-i sunt proprii. Veniturile se înregistrează în momentul dobândirii lor [sub aspectul mişcărilor de bunuri servicii, lucrări şi nu sub aspect monetar (al mişcării numerarului sau al echivalentului său)] iar cheltuielile pe măsură ce sunt angajate. De aici şi practicarea „contabilităţii de angajament" („accrual accounting").

e. Conform principiului evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii pentru stabilirea sumelor totale poziţiilor bilanţiere se va determina în prealabil separat valoarea individuală a fiecărui element de activ sau de datorii. Potrivit principiului intangibilităţii bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului financiar precedent furnizând informaţiile referitoare la poziţia financiară a exerciţiului.

f. Conform principiului necompensării orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între venituri şi cheltuieli este interzisă. în acest fel se asigură transparenţa informaţiei, dar şi credibilitatea ei, reprezentând cu fidelitate tranzacţiile şi alte evenimente pe care acesta şi-a propus să le reprezinte.

g. Conform principiului prevalenţei economicului asupra juridicului informaţia privind evenimentele, tranzacţiile pe care le reprezintă să fie credibile şi prezentate în concordanţă cu fondul lor şi cu realitatea economică şi nu doar cu forma lor juridică. Fondul tranzacţiilor sau al altor evenimente nu este întotdeauna în concordanţă cu ceea ce transpare din forma lor juridică sau convenţională. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se aplică la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor financiare consolidate.

h. Principiul pragului de semnificaţie impune ca situaţiile financiare să prezinte distinct orice element care are o valoare semnificativă. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate nefiind necesară prezentarea lor separată. Potrivit reglementărilor conforme cu Directivele Europene abaterile de la principiile contabile generale pot fi efectuate în cazuri excepţionale şi prezentate în notele explicative alături de motivele care le-au determinat şi împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.