Contabilitatea Leasingului în Cadrul Comerțului cu Autovehicule

CAPITOLUL I.

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE

LEASING LA S.C. AUTO ROMA S.R.L.

1.1 Istoricul operaţiunilor de leasing

Rǎdăcinile leasingului sunt extrem de adânci, ele dateazǎ încǎ de la începutul omenirii. Încǎ din antichitate, în ţǎri orientale ca Mezopotamia, Egipt, Fenicia apar forme apropiate ale acestor tipuri de operaţiuni. Obiectul aceste operaţiuni il constituiau unelte necesare practicării agriculturii, iar subiecţii erau, pe de o parte, clasele bogate (clerul) şi pe de altă parte, agricultorii cǎrora li se “închiriau” unelte, pǎmânt. În acest fel s-au observat beneficiile unui bun obţinute prin folosinţǎ, având mai puţin importanţă cine deţine titlul de proprietate.

Aristotel spunea “bogăţia nu se mǎsoarǎ prin titluri de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor bunuri, chiar dacǎ sunt proprietatea altora” Primele reglementǎri privind leasingul au fost gǎsite în vechea Romǎ, pe la anul 550 i.Ch., în codul lui Justinian, unde se făceau distincţie între leasingul operaţional şi leasingul financiar

Primele operaţiuni care prefigurau leasingul modern aveau loc în Statele Unite ale Americii spre sfârşitul secolului al XIX – lea. Astfel, în 1877, aparatele de telefon au fost închiriate abonaţilor, iar contractul de închiriere a fost denumit “ LEASE”.

“Leasingul financiar” este strâns legat de omul de afaceri californian D.P. Bootle care, alǎturi de câţiva prieteni, a fondat în 1952 “United States Leasing Corporation”, prima societate specializatǎ în operaţiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, societate care este astǎzi una din cele mai puternice în domeniu.

1.2. Aspecte generale privind operaţiunile de leasing

1.2.1. Definiţia conceptului de leasing

Termenul de leasing provine din cuvântul din limba englezǎ “lease”, care înseamnǎ “ a închiria”. Însǎ acest termen s-a extins, fiind acum cel mai la îndemânǎ pentru a denumi aceste operaţiuni, chiar dacǎ el nu exprimǎ, în fapt, o închiriere.

Deoarece leasingul s-a impus de realitatea practicǎ şi nu s-a suprapus nici unei alte figuri juridice de drept privat, termenul de “ leasing” a creat multe dispute de ordin teoretic în gândul specialiştilor, oscilând între noţiunile de: locaţiune (închiriere), vânzare în rate, vânzare la termen, împrumut ori credit cu garanţii speciale.

Delimitarea exactǎ a noţiunii juridice are importanţǎ deosebitǎ în plan practic pentru a stabili raporturile obligaţionale dintre părţi şi cele dintre părţi cu terţe persoane, pentru a şti exact cine suportă riscurile, în ce condiţii, cine garantează pentru vicii etc. Pentru a stabili cu exactitate natura juridică a operaţiunii de leasing trebuie făcute delimitările de rigoare faţă de locaţiune, credit, împrumut, contract de vânzare – cumpărare (în rate şi la termen).

O definiţie foarte sugestivă atribuită leasingului a fost elaborată de B. Ştefănescu şi I. Rucăreanu astfel: “ leasingul este o cumpărare în scop de închiriere urmată de o închiriere în scop de vânzare”

Mai amintim aici definiţia dată de The Economist Book’s care dǎ o abordare fiscalǎ leasingului astfel: “ leasingul reprezintǎ procedeul prin care companiile cu profil de fabricaţie închiriazǎ echipamente de producţie pentru a evita astfel costul substanţial aferent achiziţionarii lor.

Leasingul poate fi definit şi din punct de vedere juridic. În acest sens: “ leasingul este un contract complex care permite unei persoane sǎ obţinǎ şi sǎ utilizeze un lucru fǎrǎ a plǎti imediat preţul” În lumina celor prezentate, definim leasingul ca şi un proces prin care se transmite de la finanţator (locator) la beneficiar ( locatar) dreptul de folosinţa a unui bun ( cumpǎrat sau realizat de finanţator) la solicitarea acestuia din urmă, contra unei redevenţe, iar la sfârşitul perioadei de folosinţǎ, finanţatorul se obligǎ sǎ respecte dreptul de opţiune al utilizatorului privind dobândirea dreptului de proprietate, prelungirea contractului de leasing ori încetarea raporturilor contractuale.

În forma cea mai simplificatǎ, aceasta operaţiune se prezintǎ astfel:

cumpǎrǎ închiriazǎ

bunul bunul

Furnizorul Societatea de leasing

Beneficiarul

Leasingul este o operaţie complexă, clădita pe interesele complementare ale celor ce participă la aceasta, de aşa natură încât fiecare dintre participanţi trage un folos ce depinde şi de comportarea celorlalţi şi de nevoile economice care sunt complementare. Utilizatorul este cel interesat în folosinţa lucrului, furnizorul are interes să – şi vândă produsul, creditorul şi plasează capitalul în condiţii de rentabilitate sporită. Locatarul are iniţiativa afacerii, vânzătorul o permite, creditorul o facilitează si toţi împreună, acţionând în interes propriu, acţionează în acelaşi timp şi în folosul celorlalţi

1.2.2. Obiectul leasingului

Operaţiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum şi bunuri mobile de folosinţa îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepţia înregistrărilor pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor şi a drepturilor de autor.

1.2.3. Scopul urmărit prin leasing

Scopul urmărit în acesta temă este acela de a arăta desfăşurarea activităţii economice de la înfiinţare până în momentul în care societatea a optat finanţarea prin leasing financiar în cadrul achiziţionării autovehiculelor şi derularea activităţii propriu zise a leasingului.