Contabilitatea Mărfurilor

ARGUMENT

Contabilitatea este instrumentul principal de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului si al rezultatelor obtinute.

Activele circulante în functie de stadiul în care se gasesc, cunosc mai multe forme. Una din aceste forme este valoarea de exploatare. Aceasta reprezinta activele circulante care au continut material, cum sunt marfurile.

- Marfurile reprezinta o categorie importanta de stocuri, care, în circuitul lor de la producatori pâna la consumatori genereaza un volum foarte mare de operatii economico-financiare ce se efectueaza prin intermediul unui sumar deosebit de mare de agenti economici, cu diferite profiluri de activitate comerciala.

- Unitatile comerciale en gros sunt cele care asigura desfasurarea acestei forme de circulatie a marfurilor, efectuând operatiuni de cumparare a bunurilor de consum, în cantitati mari si foarte mari, de la producatori si furnizori interni si externi, precum si de vânzare a lor în loturi mari catre alti agenti economici, de regula cu profil comercial en detail, inclusiv de alimentatie publica.

- Unitatile comerciale en detail realizeaza aceasta forma de circulatie a marfii efectuând cumpararea acestor bunuri, de regula, de la unitatile en gros, dar si de la producatori si furnizori interni în loturi mici sau relativ mici, precum si vânzarea lor catre populatie, inclusiv prin unitati de alimentatie publica.

- Vânzarea marfurilor pe baza de contract cu plata în rate poate fi considerata ca o categorie specifica de comert cu amanuntul, care, sub aspect contabil, prezinta anumite particularitati comparativ cu celelalte vânzari de marfuri en detail.

- Comertul de consignatie este o forma a comertului cu amanuntul care asigura desfasurarea de marfuri apartinând unor persoane fizice sau juridice.

- Importul de marfuri este o componenta a comertului exterior care cuprinde operatii de achizitie a bunurilor din afara tarii pentru consumul productiv sau pentru comercializare.

- Exportul de marfuri este componenta comertului exterior prin care bunurile produse sau supuse prelucrarii într-o tara sunt vândute în alta tara.

Contabilitatea este atât o stiinta cât si un domeniu al practicii integrat în sistemul informational economic.

Particularitati teoretice

Contabilitatea este atât o stiinta cat si un domeniu al practicii integrat în sistemul informational economic. În calitatea ei de componenta a sistemului informational, contabilitatea furnizeaza cea mai mare parte a informatiilor în vederea luarii deciziilor la nivel micro si macroeconomic.

Contabilitatea s-a nascut din necesitati practice ale activitatii economice si s-a dezvoltat o data cu acestea.

În literatura contabila universala si autohtona nu s-a ajuns multa vreme la o parere unitara privind caracterul de stiinta, tehnica sau arta a contabilitati.

Unii autori au considerat contabilitatea o arta, deoarece apreciau ca nu are la baza norme si principii care sa permita folosirea ei de catre oricine, si ca urmare numai persoanele înzestrate cu anumite însusiri pot tine si utiliza conturile.

Dupa altii, contabilitatea ar fi o tehnica, pentru ca se ocupa de înregistrarea metodica a operatiilor economice în registre, de tinerea de socoteli, de conturi si calcule contabile neavând o teorie care sa-i defineasca obiectul, metoda de cercetare si particularitatile ei fata de alte stiinte.

Elementele definitorii, proprii oricare stiintei deci si contabilitatii, sunt: domeniul ce formeaza obiectul de cercetare, metoda de cercetare folosita, utilitatea acesteia in viata economico-sociala.

Contabilitatea are o terminologie, un obiect si metoda proprie de cercetare a obiectului, care îi demonstreaza independenta si particularitatile ei fata de alte stiinte.

Obiectul de studiu al contabilitatii având un caracter obiectiv a existat din totdeauna, a evoluat treptat pe masura evolutiei cantitative si calitative a activitatii economice, a succesiunii modurilor de productie.

Contabilitatea studiaza latura valorica a activitatii economice la nivel micro si macro economic, sub forma mijloacelor materiale si banesti folosite de unitatile patrimoniale in activitatile lor, procesele economice (aprovizionare, productie, desfacere), surselor de provenienta a mijloacelor si a rezultatelor activitatii agentilor economici.